As fi vrut sa-mi pastrez trupul, insa in interiorul meu sa traiasca liber nu umanul, ci un animal. In loc de ratiune, doar instinct si libertate: tu pasesti, iar eu... eu te urmez, sau, mai bine zis, iti urmez intentia. Cat de ciudat, e prea intuneric ca sa-ti descifrez culoarea ochilor.Ma simt straina, nu doar de tine, ci de proprii mei pantofi. Ne cunoastem de atata timp, doua tocuri si o fata, ne iubim intocmai pentru ca ne-a fost scris sa nu ne amestecam nicodata: eu ratiunea , ele sentimentul. Uneori insa uitam care ne e locul, iesim din bancile prestabilite si dam nastere unui melange nu prea fericit: ratiunea dictand pasii, sentimentul eclipsand irisii albastri. Dar totusi, qui s'aime se taquine, fiecare pas gandit e mai degraba o dovada de iubire impregnata in tango decat un esec. Ne iubim pe ascuns in nopti tarzii pe cate-o tanda, o pereche aurie de pantofi si-o fata...
vineri, iunie 05, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu