Acasa

Citesc panourile de pe margine
Autostrada nu zice cat mai e pana acasa
Sau macar pana intr-un loc
Destul de mare incat sa nu te intalnesti cu nimeni.
(El zice: acasa-i locul unde te simti cel mai bine)
Dau shoturi de energizant si ma intreb
Cat mai dureza:
200 km, 3 postari, 1 cadere nervoasa.
(El zice: acasa-i locul unde te asteapta cineva)
"Kost' fast nix"
Benzina scade in rezervor-
Ne vom opri candva sa respiram.
Redevenim dintr-o culoare de ochi
Si-o semnatura in pasaport
Oameni.
(El zice: acasa-i locul unde ti-e inima)
"Maxim 3,5 tone"
Eu zic: acasa-i prima iesire de pe autostrada,
Acolo nu te cunoaste nimeni.

Acasa e oriunde fara tine.

Sign out

Dar totul se termina, iar partea grea in viata nu e sa gasesti iubirea. Romantele se vand la fiecare colt de strada- pe bancile din parc, la chioscul de ziare sau la iesirea din oras. Infatuarea se fabrica pe banda: avem manuale de agatat, sfaturi pentru cucerit si cate o lectie de invatat din fiecare atractie. Ceea ce nu avem este o despartire decenta. Nu prin diluare, messenger sau lasitate. O camera din care sa iesi fara sa simti nevoia sa plangi sau sa te intorci, ci doar sa conchizi ca drumul spre casa e cel care te indeparteaza de un sfarsit.
Credeam ca atunci cand voi creste, voi ajunge unul dintre acei oameni care la inceputul serii se aseaza la o masa de patru si discuta. Nimeni nu poate dansa intreaga seara, desi inevitabil cu totii ajungem in centrul salii. Vroiam sa fiu unul dintre cei care isi petrec primele ore in fatza unei salate discutand in grupuri mici, fara grija tandei de maine. Ea va veni, asta e sigur, pentru ca ei danseaza de atata timp, incat proprii pasii de tango definesc cursul firesc al naturii. Speram ca timpul va avea rabdare cu mine, exact ca si cu cei ce irosesc apropierea corpurilor pe cuvinte.
Dar in loc de asta, am primit o despartire decenta. In mana aveam un pliant cu data si locul urmatoarea intalniri cu ceea ce numeam candva pasiune. Eram hotarata sa-l arunc in primul cos de gunoi, dar nu mi-a aparut niciunul in cale. Cat despre pantofii de dans zgariati, urma alba e semnul violentei despartirii. M-am agatat cu disperare de iubire, dar a iubi de unul singur e sadism pur. A deveni cast e lasitate. A fi om ramane undeva la mijloc.