Pauza

Am primit ceva nou azi: libertate. Brusc bula mea de tango a inghetat si tot ce a mai ramanas eram eu insami. A inceput jocul- intai te-am lovit, m-am recunoscut invinsa de ritm si m-am resemnat inpoi miscarii in doi. Apoi ai spart bula din nou, ai pus stop si mi-ai dat drumul. Te-ai uitat ciudat la mine cand am inceput sa ma invart in jurul tau si sa insir pasi straini. Lasa-mi jocul, caci altfel dansul se naste scrum- umbra a ceva numit candva tango, acum doar niste pasi aruncati de nazurile si putere. Imi asez palaria alba si intr-o ultima suflare te intreb din pragul usii: imi lasi liber jocul? Sunt inca un copil, in special in imbratisarea ta, in rama care uneori doar ma sustine ca pictura, alteori ma coloreaza in roua si bandoneon. Am nevoie de muzica, libertate si o axa in jurul careia sa fug, de care sa ma izbesc din cand si cand si careia sa-i dau din gene intr-un mic moment de nebunie, complice fiindu-mi totdeauna pasul. Daca-mi iei jocul, ma etichetezi inca de la o simpla tanda octogenara.