Alesul alunitei mele

Mai nou, ne-au agatat un orar pe usa. Intalniri prestabilite la fiecare 8 ore, avem dreptul sa intarziem cam 15 minute, desi rar e cazul- in mod straniu, eu ajung la timp, iar tu nici nu te misti de acolo, iti schimbi doar peretii de sticla. Prima data cand ne-au lasat singuri in aceeasi camera am avut o cadere psihica, mi-am privit mainile albindu-se si m-am intins pe pat ametita. Am asteptat sa ajung acasa pentru ca in sfarsit sa plang, dar drumul mi s-a parut prea lung si pana sa urc scarile intreaga intamplare era deja descompusa.
Am incetinit cele 7 ore ramase uitandu-ma la mana mea stanga. Azi ma gandesc in avans la fiecare miscare, ma indepartez un metru de fiecare zid aflat pe partea ei, caci de cand mi-ai atins-o, mi-e frica de orice ar putea sa o sparga. Uneori imi trece prin minte ca in starea de lesin ai fi putut insera in ea o parte din tine, deoarece atunci cand degetele ei ating pompa unui parfum sau topesc ciocolata cu martipan sub ele, sunt strafulgerate de o durere prelunga. Banuiam dintotdeauna ca ai fi gelos, chiar si pe fluturi cand se invart in jurul lor.
Ne intalnim zilnic la ore fixate: 7, 13, 23. De fiecare data ramanem singuri in camera cu orar lipit pe usa si intre noi un minut se lasa liniste. Nu-mi place sa ma holbez la tine, asa ca recitesc de fiecare data denumirile medicamentelor asezate pe rafturi: bergamota, vanilina, vetiver, ambergris, aldehide si, cea care ma sperie mereu, piele. Nu stiu exact ce amesteci in acel moment de tacere, nu m-am chinuit niciodata sa te intreb.
Apoi imi faci semn sa ma apropii, ma asezi pe un scaun invelit in perne albe si-mi ceri mana stanga, suflii usor peste alunita mea si se deschide. Sangele mi se intimideaza usor, iar atunci cand isi da seama ca il privesc prin mica iesire, lasa o bula de aer sa ma stropesca pe gene. E singurul moment al serii cand te vad razand.
Cu o seringa imi astupi alunita si imi introduci in organism substanta ta misterioasa. Isi schimba ocazional culoarea, inca nu stiu sigur in functie de ce anume, dar banuiesc ca e corespondentul cromatic al vitezei suflului tau pe degetele mele. Uneori te emotionezi si iti tremura usor buzele, alteori parca nici nu ti-as fi intersectat cursul vietii.
Cand seringa se goleste, tu imi inchizi alunita si o saruti cu blandete. Imi faci semn sa plec si iti continui privitul in gol pe fereastra. Ma intreb ce vezi, sau daca vezi, caci nu ma privesti niciodata in ochi, imi cauti alunita cu o mangaiere. Intre doua intalnire am vise olfactive, se face ca sunt inchisa in sticle de parfum si ma inec lent in mireasma. Capul tau serveste drept dop ce nu ma elibereaza niciodata. Abia m-am trezit din Bal à Versailles cu nasul infundat de iasomie si alunita pulsandu-mi. Alunitei mele ii place sa viseze, poate mai mult decat mie. Ea e de fapt cea care a stabilit orarul ca sa isi satisfaca placerea sadica si luxoasa de a ma ineca. Cred ca alunita mea e prea timida ca sa iti spuna ca e indragostita de tine.