Merit?

Eu merit o palma. Si o plimbare in furtuna, fara umbrela, poate in slapi. Sau poate chiar desculta, sa alerg prin balti si sa imi devoreze picaturile pielea. Merit sa fiu inconjurata de narghilele fara dreptul de a ma atinge de niciuna si fara un stimabil caruia sa ii zic sa ma duca departe. Noaptea, cat adorm pe un cosmar plasat intr-o ora de mate, tantarii sa imi suga tot parfumul din sticle. Poate ca merit chiar doua palme primite de la personajele care ma inspaimanta cel mai tare: clovnul si fostul profesor de dans. Soarta suprema e sa fiu ignora: un tango, perechi avantandu-se in zeci de figuri si eticheta mea de damnata intepenita pe breton. Sa nu am voie nici macar sa calc in spatiul sacru al boleurilor si al volcadelor, izolata total si supusa unui mers pe jumatate de sala. Cam asta merit, dar il rog pe onorabilul care ne mazgaleste destinele sa ma crute. Sunt tanara, dom'le, singura minora din sala. Pe ochi frumosi pot primi o tanda? Multumesc, am auzit ca de maine incepe furtuna.