Istoria dansului, de la varsta de 3 la 17 ani

Dansez de mica. Am inceput pe strada cand ma plimbam cu mama si faceam piruete pe sub mana ei. Poate deveni cam stanjenitor sa umbli cu un titirez pe strada asa ca, dupa ce mi-a spus a doua oara sa merg, nu sa topai, m-am calmat si am adoptat o alta tactica.

Domnisoara de onoare- dintii din fata lipsa, incapacitatea de a tine trena corect si un cavaler blond. Cred ca atunci m-am indragostit prima data, insa tot atunci am invatat ca ochii albastri nu danseaza, cel putin nu pe gustul meu. Cand eram mica aveam o regula sfanta in contact cu alti membrii ai generatiei: reflectorul cade pe mine, deci m-am infuriat cand l-am vazut pe partener facand piruete. Imi calcase teritoriul sacru, eu eram cea in rochie cu dantela, el la simplu papion. Primul meu dans in pereche a fost deci cu partenerul nepotrivit, un cleptoman al dansului cu trasaturi nemtesti ce prezenta o slabiciune pentru figurile mele preferate.

Se zice ca am crescut si am devenit mai toleranti: accept sa imi conduc partenerul (ca sa imi dau seama cand trebuie sa reactionez eu), accept piruetele la barbati (caci formeaza opturi cu ale mele), accept chiar si faptul ca ei danseaza mai bine decat mine (la urma urmei, ei au posibilitatea de a dansa si pe toate melodiile de vor, ceea ce nu ma deranjeaza deloc, avand in vedere actuala criza masculina).Uuneori mai tipa un barbat la tine "cine te-a invatat sa pasesti cu varful?!", dar la sfarsitul practicii nu te bat niciodata, ci iti zambesc si multumesc cu o rabdare considerabil sporita.

Dansez in camere imbibate cu miros de narghilea, in bucatarii din Tohan, in studiouri ascunse pe ganguri, desculta pe Thriller (Michael Jackson a fost totusi primul meu idol in cariera de melomana, deci era si normal sa-mi arunc intr-o seara palaria si sacoul spre adolescenti derutati), cand ma spal pe dinti, cand urla Ioana ca nu vrea sa mai auda de bachata ("pornografie mascata"), inainte sa fac febra si sa alerg din nou la orl-istul care rade de mine ca "bolnava, dar esti foarte sexy cu buricul gol". Suntem tineri, ne incurcam in colgade si volcade doar ca sa zambim la sfarsitul dansului si sa strigam si mai inversunati ca vrem la Breaza in septembrie. Daca v-am convins ca merit sa merg la workshopuri, apreciez solidaritatea. La urma urmei, nu e "doar tango", ci, precum a spus Mitza, "fiecare cu obsesia lui".

Q.E.D.