Eva inca nu stie...

Eva nu stia sa puna frana.

Prima oprire ratata a aparut iarna, cand avea cu putin peste un metru si mers biped inca nesigur. S-ar fi zis ca nu-i placea sa fie in rand cu ceilalti, problema care propunea pe atunci doua solutii: fie sa iasa din rand, fie sa-l darame piesa cu piesa. Pentru prima era poteca prea stramta, deci nu ii ramanea decat sa rastoare toti piticii aflati in fata ei. Un mic Hitler cu schiuri in loc de mustata.

S-a topit insa zapada si a inceput sezonul nuntilor. Eva era inca prea tanara, deci in loc de buchet, a primit o rochie pe care a urat-o din motive inca necunoscute. Atunci si-a dat seama ca nu o sa intre niciodata in afaceri, caci nu stia sa zica nu unei tranzactii proaste.

Au inceput sa infloreasca fluturii in stomac si Eva a primit o floare. S-a uitat in jur, a rosit putin si a mers mai departe. "Multumesc" in loc de "Nu". Eva inca nu aflase ca timpul nu le rezolva pe toate.

Si anii nici nu schimba Evele din lumea asta. Astazi e la fel ca si la prima oprire ignorata: se agata de un stimbil ca sa isi incetinesca rolele, zambeste nevinovata si aluneca mai departe. Cu timpul si-a construit chiar si o fobie fata de flori, caci dintre toate buchetele primite, unul singur nu i-a stat pe constiinta.

Eva nu stie nici astazi sa puna frana.