Prolog

Buzele sunt folosite la inceput pentru a schita o conversatie usoara ce s-ar numi, in mod traditional, introducere. Cum te cheama, te-ai pierdut?, stinge lumina.
Ochii pentru a da de gol orice intentie, caci prea putine gene s-au nascut actrite veritabile. Deasupra si sub irisi are loc un adevarat spectacol de teatru, bazat pe improvizatie, confuzie si inconstienta pura.
Nasul, la randul lui, savureaze aroma corpului. Parfumul tipic fiecarui individ, stilizat de secole cu ajutorul unor sticlute produse in cele mai ciudate forme si marimi, poate declansa adevarate vanatori. Fiecare corp cauta un nas care sa il adulmece si, inaintea ochilor sau in absenta lor, sa ii reconstituie curbele dupa esenta.
Dar acestea nu sunt decat simple preludii. Buzele, ochii, genele, nasurile, unghiile si buricele, toate se cauta intre ele. Dar tu nu gandesti asa departe. Crezi in continuare ca tu ma saruti, nu ca noi ne sarutam parte cu parte.

"A doua zi in zori
Ca doi trecatori
S-au despartit razand
Si ambii fredonand"

(Cristian Vasile- Saruta-ma)