Probabil ca aceasta e cea mai naturala forma a tangoului: in mijlocul lui Republicii, cu un iPod si un casetofon imens, in sandale si alunecand pe piatra cubica. Acum zambesc amintindu-mi de bancnotele de 1 ron pe care le-am primit in mijlocul dansului, Serkan in buzunar, eu sub breteaua stanga a rochiei. Pentru o jumatate de ora centrul orasului a fost tangoul. Inca un motiv ca sa iubim Brasovul.
P.S. Promit o guerilla milonga la sfarsitul lui septembrie, prima mea milonga in calitate de majora. Nici nu e nevoie de pantofi, ne ajunge muzica si prezenta, asa ca pe oricine se afla prin Brasov si e dornit de inca un tango neconventional, il astept cu drag.
sâmbătă, iulie 18, 2009
Guerilla Milonga
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu