Noaptea verifici totul: robinetele, cuptorul cu mirounde, geamul daca inca se mai vede trabantul vechi. Cand stingi lumina si te culci nu banuiesti ca tevile nu dorm. Se conecteaza la ramasitele zilei trecute si prin ele incep sa curga vise pana ce iti inunda camera. Urechile iti functioneaza ca niste scurgeri care inghit toate filmele proaspat aduse si le duc la destinatia finala a tuturor deseurilor: mintea ta care amesteca toate amintirile si le mai joaca inca o data inainte sa iti sune alarma - un fel de centru de reciclare care le transforma ocazional in cosmaruri. Poate intr-o seara o sa ma ascund in teava de esapament a trabantul si o sa ma uit la geam asteptand sa stingi lumina. Nici nu stiu daca o sa-ti mai intru in cap- ma gandesc sa raman pe perna si cand se face dimineata sa fug prin teava creionul mecanic. Sper sa ma opresti a doua zi pe strada ca sa ma intrebi de unde imi recunosti parfumul si in sfarsit sa iti apar in somn ca ramasita a zilei de ieri.
sâmbătă, iulie 11, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu