Maine (II)

Stiu ca ma va lovi. Voi fi intr-o sala aglomerata, fie stand pe scaun cu un pahar in mana dreapta, fie alunecand printre perechi. Inevitabil voi zambi, chiar prosteste minute in sir. Probabil ca voi fi, din nou, singura minora din sala. Nu ca ar intreba cineva, nu ca i-ar pasa cuiva. Interesul va fi lipsit de comunicare verbala. Maine seara pe vremea asta va fi abia prima milonga dintr-un weekend de tango. Transylvania Tango Fest. Inevitabil, ma va lovi si el.