Zece litere si o senzatie de panica urcandu-mi din stomac pana in otita externa. Prima oara le-am auzit stand pe scunul de control al orl-istului si asteptand sa se apropie lingura careia i-am declarat ura eterna de la primul control medical pana la sfarsitul fericit al tuturor bolilor, in numele senectutii. Din halatul alb, putin patat la spate, suna un mobil. "Da, puteti veni, in mod oneoficial nu nimic... dar nici oficial." Si apoi l-a rostit. Cuvantul de care se teme un procent considerabil din populatie, cel interzis rostirii in aceasta perioada ca garantie a unor luni calme, lipsite de stres sau cosmaruri despre calculul matematic. Unicul cuvant care imi trezeste mai multa panica decat insusi moldaminul: septembrie.
joi, iulie 09, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu