A sasea intalnire cu domnul T.

Domnul T. mi-a batut la usa. Am stat mult pe ganduri inainte sa-i deschid. Ninsese si nu ii vedeam exact chipul prin vizorul inghetat, m-am gandit ca o fi vreo fantoma ratacita care imi sperie visele cu un clopot de biserica spart in trei locuri. A batut a doua, a treia si a patra oara i-am dat drumu. Culmea, o masca plutea aiurea printre scaune si sustinea ingamfata ca ar fi domnul T.

"Cucoana, eu sunt, doar ma cunosti prea bine..."
"Auzi cherie, am un coridor plin de domnii T, fiecare si-au agatat cate o batista deasupra zilelor de mai si noptilor de octombrie pierdute aiurea."

Dar masca asta vopsita neglijent a insistat. E domnul T., vrea sa fie el si nu pleaca din bucataria mea pana ce nu o recunosc. Am zis ca poate chiar a revenit, de data asta cu ganduri pasnice, asa ca m-am ridicat de la masa si am scos cheia de sub borcanul cu biscuiti. Am descuiat cu ea cel mai intunecat coridor din toata casa si am mers prin multe odai. Am batut din usa in usa si mi s-au deschis sali de bal cu pantofi calcati, nopti imbracate in haine straine, camere tot mai stramte ce stateau sa mi se prabuseasca in cap. Am deschis sertarele si am aruncat toate camasile pe care mi-am lasat parfumul.

Nimic. Niciun fir de praf nu mi-a soptit de el. Au inceput usile sa se loveasca intre ele urlandu-mi sa ma indepartez. Intr-un final de plictiseala acuta am luat stampila cumparata cu cinci franci de la o copilita si i-am lipit-o pe frunte: 'Inexistent. Caz inchis."

Pentru Andrei Cristea