I-as da fiecarei functii un buton de autodistrugere, uneori cu gandul la zilele in care te cuprinde panica din cauza unei stimabile subunitare privindu-te batjocoritor de pe tabla si refuzand sa se transforme in nul, alteori pentru zilele in care tot ce iti doresti este sa auzi in locul alarmei de orele sase ale diminetii o voce suava spunandu-ti ca azi nu trebuie sa te trezesti. Nu, poti ramane in asternuturile mulate de-a lungul trupului in loc sa citesti versete din biblia matematicii trunchi comun+ curriculum diferentiat a defunctului Ganga. Mircea Ganga. Ar fi fost al treilea Mircea pe care l-am cunoscut... Dar daca apas pe autodistrugere poate, doar poate, azi pot trece pe langa testamente fara sa le mai salut.
Le-as da tuturor cate un buton de autodistrugere, i-as zice pauza si mi-as pastra doua pentru zilele in care nu vreau sa ma vada nici matematica, nici oglinda.
joi, mai 21, 2009
Consecinta 5 a teoremei lui Lagrange
Q.E.D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Si cate butoane de autodistrugere ar trebui ca matematica sa nu existe. Si ce bine ar fi...Dar parca si mai bine ar fi daca am crea mereu si mereu preferand metafora matematicii. Nu-i asa?
Inseamna ca eu sunt al patrulea.. poate chiar al cincilea.
Intr-adevar, viata ta este plina de Mircea :)
Trimiteți un comentariu