"Si cu tine ce-i?"
Uitasem pret de cateva minute ca am ochi, ca e nevoie sa imi dilat putin mai mult pupilele, sa ridic vag o spranceana si sa clipesc mai rar ca sa ma pot ascunde.
"In ce sens?"
"Te uiti asa pierduta la foaie."
Ochii mei sunt actori jalnici, mici copii care nu se pot concentra mai mult de un minut inainte sa uite iar de norme si de oameni.
"Astept sa se faca 00 si sa inceapa maine."
A clipit scurt, apoi pleoapele si-au recapatat pozitia initiala. Buzele i s-au miscat independet de restul fetei.
"Si cine a zis ca maine va fi mai bine?"
miercuri, martie 25, 2009
Maine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
nimeni,dar speranta moare ultima;)
in cazul meu, speranta nu moare:p
pai o data ce vei muri tu,tot ceea ce a fost al tau va muri cu tine,dar in ipostaza de conceptu,nu,nu va muri:P
Maine e un cuvant atat de frumos incat nu pot sa nu o citez pe Scarlet "Si maine e o zi". Ce frumos se imbina monologul si naratiunea in mica ta joaca! In fine un text care respira propetime dupa atatea porcarii citite. Pastreaza ritmul. E tare interesant!
Ca sa vezi ca si zilele proaste isi au rostul lor:p.
Trimiteți un comentariu