Uneori incui usa si inchid jaluzelele ca sa ramanem doar noi doi, eu si intunericul celor patru pereti de sticla. Ma asez pe maeginea cazii si ascult sunetul ritmic al aerotermei, numar secundele pana cand se va opri din suflu. Uneori imi arunc papucii si pasesc lent pe gresia rece doar ca sa imi amintesc ca am talpi. Alteori ma pierd prin sticle cu sampon de caise si parfum de grepfruit, adorm in cada inspumata ca sa trezesc plutind pe un balon de migdale. Dar totdeauna as vrea sa fiu frunze de capsuni, sa plutesc la suprafata apei cu aroma de roze pe fundalul unei vechi romante si a aburilor. La vie en rose...
pentru pepu, fanteziile mele cu baloane pe post de sechele
2 comentarii:
traim cu adevarat in mijlocul celor 4 pereti de sticla cu impresia ca privim afara.ne cream realitatea in functie de imaginatie si subconstient,uneori pe fondul unei romante :) app:ai revazut "Jeux d'enfants"?;;) ca pe mine filmul m-a facut sa iubesc melodia
perfect spus:D nu l-am "revazut", dar ieri am ascultat toata ziua la vie en rose varianta in engleza... geniala, intreaga zi mi-a curs pe ritmul ei.
Trimiteți un comentariu