Cand avea nevoie de liniste, se aseza intotdeauna pe podeaua proaspat lustruita si isi sprijinea capul de un armoire tacut de secole. O seara de martie, impregnata de amintiri si analgezice.
Si-a lasat degetul greoi sa alunece deasupra ecranului crapat: o secunda tulburase abia ceasurile sase ale serii. Un fior i-a inaltat umerii si s-a asternut din nou intuneric peste zeroul dublu. Si-a apropiat genunchii de piept si a incercat sa alunge din aerul statut al camerei sunetul inavariabil al calculatorului. (Si ecranul lui e spart. Si al mobilului. Totul e supus aneantizarii odata intrat in bula mea.) I se acutiza treptat durerea de cap, respira sacadat concentrandu-se pe ridicarile ritmice ale pieptului. (Bancile albe sufocate de grafit, certurile dintr-un colt indepartat al clasei in timp ce foile gazetei cad violent dintr-o extremitate a catedrei in alta sub mana dreapta a femeii de serviciu, cea stanga sprijinindu-i expresia cioplita de monotonie. Funingimea de pe mainile si caietele din vremea copilariei. Palaria rosie de la gradinita, ura pentru ambele).
Si-a aruncat din nou privirea peste ecran, 18:18. A sorbit zgomotos din ceai si a ridicat de data asta usor din umeri. (Mai vorbim, un zambet stupid si-o noapte lunga inainte.) Oglinda centrala a masutei de machiat reflecta teancul de carti ce zace pe una dintre noptiere. Le aduna pe toate, dupa cum ii porunceste plictiseala sau curiozitatea, prea rar o termina pe una, dar stand ca acum langa usa ce duce la veranda si sprijinindu-se de armoireul de nuc, o ia pe cea mai recenta, o aseaza langa cana de ceai si traieste privind-o. ( Vrajitorul din Oz, prima carte. Pantofii rosii purtati la teatru. O mana luand-o pe a ei, pasi intercalati cu piruete, caderea esarfei. A adormit cu ea in brate si se rasfata in egotism, mirosea a pielea ei, n-a fost violata de tutunul impregnat adanc in porii lui. Cum ii aluneca degetul prin cretul lui perfect buclat. Ningea din nou si trebuia sa-si puna inca o data chapeaul roz, mult prea roz pe frunte. Esarfa rose in care isi ingropase zambetul schitandu-i conturul inca proaspat al buzelor. Era din nou copila, gemuita pe pardoseala rece, mirosindu-si pielea ca sa culeaga si ultimele particule ramase din parfumul lui. Plangea adanc in noapte si scria. Odata am fost foarte fericit aici, printre carti, condeie si picturi. Apoi m-am indragostit si, in urma acestei intamplari, am fost izgonit din Rai.)
O casuta verde apare pe ecran. (Partial e boala, partia lenea de a ma ridica si de a aduce incarcatorul.) Descarcare completa. (Ce bine, mai pot savura cinci minute linistea.) Cu un deget isi apropie castile albe pana la o distanta de unde le poate ridica fara efort si le pune ca intotdeauna invers in urechi. (Sa fie acelasi cantec? A la façon que tu as d'être belle. Zi-mi ca e frumoasa blonda, altfel te reneg. Are un corp frumos, dar tu ai pupilele atat de mari si albastre... Ningea rar, tocurile ii alunecau pe zapada si o cuprindea o forma usoara de panica atunci cand zarea strampii subtiri, caramel ce ii acopereau picioarele. Ti se schimba culoarea ochilor, cum naiba?! Ningea, fuma in capul scarilor, pleoapele i se apropiau cand tragea cu sete din tigara. Asa il gasea in fiecare saptamana.)
Podeaua a vibrat vag si s-a uitat din nou la mobil. (Mai bine acum decat mai tarziu, sunt inca indiferenta si pot uita usor. Revedea strada iluminata artificial, aveau pasi egali si ea mandrie sfaramata. El ramanea in urma, isi intorsese capul dupa masina in care ea isi odihnea gandurile. Autobuzul 50. Norah Jones. Bancheta impartita intre ei de lumina lunii. Insomnie. Tusul de pe perna.)
Durerea de cap se oprise de mult timp cand a scartait usa de la camera impregnata in parfum de cirese.O pereche de tocuri i-au schitat fonic drumul de cativa pasi pana la dulap, i s-a asezat alaturi si o mana rozalie a cuprins-o pe a ei.
"Parca trebuia sa mai intarzii."
"Asta a fost ieri, dar nu ma mir ca ai uitat, refuzi calendarele cu incapatanare. Stii ca esti ipocrita?"
"Moi?"
"Ti-e lene sa incercuiesti date de nastere in calendar, dar esti dependenta de ceas. Inca mai astepti sa sune?"
"O sa mor de speranta, mai bine scriu pe bilete ce vreau sa se intample si mi le lipesc pe fata. Poate asa le citeste cineva si-mi face un bine."
"Te stiam mai cu initiativa. Febra ti-a devenit brusc inhibitor?"
A la folie dont tu es la raison
A mes colères sans savoir pourquoi
A mes silences et à mes trahisons
Quelquefois
Ar fi vrut sa fie in Infernul lui Dante, sa se coboare in cercuri culegand pacate. A respirat adanc si a intins mana sa bea din ceai, insa nu mai ramasese decat un praf alb strans intr-o picatura prea mica pentru a merita efortul de a inclina cana. Nu se uitau una la alta.
aux souvenirs que nous allons nous faire
A l'avenir et au present surtout
(Prezentul e marginit, isi are granitele in peretii astia pictati strident carora n-am avut niciodata curajul sa le zic in fata ca sunt urati. Nici ei n-au avut curajul sa ma dea vreodata afara pentru ca ii manjeam cu sangele tantarilor de vara. Traim intr-o relatie de politete rece, ei ma gazduiesc din obligatie si eu le reinnoiesc periodic vesmantul de schite si pasteluri. Fericire si pictura. Ciocolata cu lime si piper verde. Parfumul dulce pe care il lasa in urma in subsolurile Waldmünchenului. Bretonul tuns intr-o camera straina din Berlin. Nu e roz, e zmeuriu. O copila, doar atat.)
A la petite fille que tu étais
A celle que tu es encore souvent
A ton passé, à tes regrets
A tes anciens princes charmants
"Curajul?...Omul de rand, la urma urmei, nu moare cu speranta in brate?"
Postări
3 comentarii:
evident...moare cu speranta in brate!
sa reiau?permite-mi..traim intre patru pereti de oglinda si credem ca privim in afara lor.oglinzile se sparg si atunci nu moare complet credinta,ci se naste impresia ca ne-a murit universul in fata,ca acest concept a devenit fiinta si si-a culcat trupul rece langa noi irosindu-si ultima suflare.chiar si in mijlocul nebuniei speranta domina.si daca simti ca iti gasesti adapostul in ticaitul lenes al ceasului si intr-o frenezie de ganduri ordonate,de ce nu?
Trimiteți un comentariu