Scopul vostru

Este, in primul rand, medical. Fie ca e vorba de necunoscutul domn de la radiologie sau de mult prea tanarul si sarmantul asistent de la raionul de electronice, pupilele mi se dilata si febra imi scade treptat. Printre atatea acte curative aveti totusi timp sa imi zambiti, moment in care si termometrul, si eu, rosim.
Aveti darul de a ma intimida, de a-mi speria chiar si spranceana ridicata sau replicile culese din carti, filme sau colegi de banca. Uneori imi este frica si sa va intalnesc pe strada sau in fatza unei cesti de cafea, caci atunci se naste pericolul umilitor pentru orgoliul feminin: tremurul mainii. "Ai o guma?" Intotdeauna am, dar nu iti dau pachetul, ci il asez pe banca tocmai ca sa nu il ridic. In confruntarea dintre ochii albastri si mainile mele, ultimele se sperie mereu si se retrag in buzunare sau pe un punct stabil de sprijin.

Chiar mai perfida decat distrugerea orgoliului feminin este distrugerea intelectualitatii. Nu pot gandi in preajma voastra, pentru ca, intre cartea de biologie si firele blonde, ultimele castiga in majoritatea cazurilor. Desprinse de trup nu ar avea nicio sansa, dar, per ansamblu, ele declanseaza un intreg proces de analiza: incepand cu buclele tunse scurt privirea imi aluneca la ochii albastri, apoi asupra gatului cu un mic semn rosu ascuns sub urechea dreapta, si, in sfarsit, trupul ascuns in haine care sunt proiectate intentionat atat de largi cat sa mi se piarda imaginatia printre fibrele lor. Undeva in acest proces imi uit replicile pentru scena X si incep sa blestem in gand.
Partea mea rationala nu are nicio vina, ea e doar victima admiratiei pentru frumos. Voi sunteti, la urma urmei, o piesa de arta. Unele exponate sunt plasate in capul scarilor de pe alee, altele printre aspiratoare, filtre de cafea si sisteme home cinema. Si de fiecare data cand ma intalnesc intamplator cu cate unul, ma abtin de la a aplauda si doar zambesc. Recunosc ca arta iti insenineaza ziua. La fel si voi ma binedispuneti si imi amintiti ca inca ma mai pot indragosti. De arta, desigur, poate chiar de cea mai rudimentara forma a sa.

Mai este apoi si partea mult mai simpla, concreta a problemei. Buzele de pe care pot gusta aroma infuziei fierbinti. Respiratia lenta ce tine loc de conversatie. Mainile carora le pot schita portretul intre propriile degete. Cuvintele nerostite de teama ca ar fi prea siropoase, denigrante, nemasculine, dar care sunt eliberate prin poezie sau proza si lasate sa pluteasca sub un nume anonim pe internet. Uneori nici nu imi dau seama cand ma indragostest de doua ori de acelasi individ.

Si scopul vostru fundamental totusi care este? Sa oferiti trandafiri domnisoarelor timide, bomboane de ciocolata copilelor blonde si carti de filozofie damelor intelectuale. Sa deveniti o obsesie pentru fiintele orgolioase care cred ca pot cuceri intreaga lume prin gene lungi si doctorate in drept. Sa duceti discutii interminabile despre motoare si sa desfaceti sticle care necesita o forta suprafeminina.
Cat despre mine, inca il mai astept pe acel domn T. care sa imi ofere cartea lui Süskind, sa imi spulbere concentrarea asupra randurilor acesteia si care sa inteleaga complicatele instructiuni ale corsetelor.