O franghie atarna de afisul electoral ramas intact de la ultima alegere. Trec zilnic pe sub el si ma intreb a cui sinucidere a fost programata la cativa metri sub zambetul fals al politicii de ieri. Spre sfarsitul franghiei se vede un nod, chiar de el imi voi strangula toate inhibitiile pe care vreau sa le las in urma. Complexele, timiditatea, blocajele intelectuale, frica, toate se vor separa de trupul meu si vor atarna deasupra solului. Singura problema este ca ma voi relovi zilnic de ele pe drumul spre oras si imi voi aminti ca inhibitiile nu pot ramane inerte sub un afis electoral, ci doar latente in spatele rutinei si a momenteleor de inconstienta. Sunt imperfecta, deci exist.
Q.E.D.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu