Dar totul se termina, iar partea grea in viata nu e sa gasesti iubirea. Romantele se vand la fiecare colt de strada- pe bancile din parc, la chioscul de ziare sau la iesirea din oras. Infatuarea se fabrica pe banda: avem manuale de agatat, sfaturi pentru cucerit si cate o lectie de invatat din fiecare atractie. Ceea ce nu avem este o despartire decenta. Nu prin diluare, messenger sau lasitate. O camera din care sa iesi fara sa simti nevoia sa plangi sau sa te intorci, ci doar sa conchizi ca drumul spre casa e cel care te indeparteaza de un sfarsit.
Credeam ca atunci cand voi creste, voi ajunge unul dintre acei oameni care la inceputul serii se aseaza la o masa de patru si discuta. Nimeni nu poate dansa intreaga seara, desi inevitabil cu totii ajungem in centrul salii. Vroiam sa fiu unul dintre cei care isi petrec primele ore in fatza unei salate discutand in grupuri mici, fara grija tandei de maine. Ea va veni, asta e sigur, pentru ca ei danseaza de atata timp, incat proprii pasii de tango definesc cursul firesc al naturii. Speram ca timpul va avea rabdare cu mine, exact ca si cu cei ce irosesc apropierea corpurilor pe cuvinte.
Dar in loc de asta, am primit o despartire decenta. In mana aveam un pliant cu data si locul urmatoarea intalniri cu ceea ce numeam candva pasiune. Eram hotarata sa-l arunc in primul cos de gunoi, dar nu mi-a aparut niciunul in cale. Cat despre pantofii de dans zgariati, urma alba e semnul violentei despartirii. M-am agatat cu disperare de iubire, dar a iubi de unul singur e sadism pur. A deveni cast e lasitate. A fi om ramane undeva la mijloc.
sâmbătă, februarie 13, 2010
Sign out
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Tot ce are un inceput are un sfarsit. Toti ne nastem, toti murim. Asta zis, viata nu are nici una, la fel ca iubirea. Dar eu numai vorbesc aici - ca sa afli adevarul, trebuie sa il stii tu, sa il afli. Daca plecam dintr-un punct si descoperim iubirea din noi, ea nu va pleca cand nu mai suntem cu cealalta persoana sau cu ce ne-a facut sa descoperim iubirea in primul rand. Poate o vom uita noi, sau poate nu o s-o mai putem vedea. Chiar daca nu o simtim sau nu o vedem, nu inseamna ca nu exista. Donc, il est important que nous restions ouverts à toutes les possibilités. Notre coeur est notre porte. Ouvre-la.
PS: Imi place foarte mult ca te exprimi cu sentiment si cu stil unic :) Quand tu libères tes émotions à travers les phrases, je peux sentir ta voix. C'est belle.
Se zice ca iubirea e un sentiment, nu o relatie... putem iubi oricum, fara sa avem o relatie cu persoana respectiva, sa iubim indiferent de distanta... de timp... de varsta... Ai dreptate, a iubi de unul singur e sadism pur, dar e mult mai bine asa, decat sa nu iubesti deloc... Hai sa nu fim lasi...I-am putea spune iubire totala si dezinteresata, daruire si detasare de tot ce am mai putea astepta in mod egotic de la celalat... Uneori ar putea fi ditamai capcana, dar m-am aruncat de fiecare cu toata fiinta mea in fiecare pereche de brate deschise... chiar daca ele s-au deschis doar o data... doar pentru pentru un dans... Toate iubirile au ramas undeva in suflet, ca si atingerile - amprente fugare pe trupul meu... Toate sunt acolo si au modelat fiinta care acum se pare ca traieste (undeva la mijloc??) la aceleasi cote de + si - ca si tine. Maya
@Hyphon : Et si j'ai peur de l'ouvrir? Sunt de acord ca dragostea exista in orice circumstante, ceea ce ne lipseste insa e motivul sa ii acordam libertate. Dragostea e si ea o forma a artei: trebuie eliberata, altfel va rabufni tarziu cu o alta fatza. Mais, l'amour, c'est inexplicable.
@Maya: Suntem proiectati sa iubim, si poate ca asta e slabiciunea noastra cea mai mare.Ii punem o eticheta iubirii si spunem ca vrem o relatie, o casnicie, performante sau premii. Intr-o zi ne daruim lipsiti de ratiune si in alta suntem coplesiti de frica. Iti admir curajul si iti urez o oscilatie cat mai placuta intre + si -!
p.s. cred ca in dans a ramas iubirea cea mai libera, caci timp de o tanda nimeni nu sta sa se gandeasca "ce" inseamna dansul, ci doar isi amuteste ratiunea si iubeste (dansul, muzica si ambele corpuri din imbatisare, daca exista si norocul unei tande uimitoare).
Oui je suis d'accord. L'amour est inexplicable. Peut-être on ne doit pas le comprendre pour le connaitre. Love is free... If we hold on to it, it tries to flourish, yet if we let it go, it grows and grows, and never does it leave.
De fapt...toate micile iubiri conduc in definitv la marea iubire:).Asa ca sa fim veseli!
@crypto: foarte bine spus:p Sa fim veseli!
Trimiteți un comentariu