Devenim mai frumosi pe zi ce trece. Ne indragostim, incercam diete, cumparam farduri, ne pensam sprancenele si ne vopsim parul. Cand ne uitam in oglinda, insul pare mult mai atractiv decat cel de ieri sau decat cel de acum doi ani. Zambim mai putin ca atunci cand eram intr-a noua, dar purtam conversi in loc de shuzi si ruj in loc de zambet. Ne deplasam pe coridoare siguri pe pasii nostri pentru ca nu mai suntem aceiasi. Suntem mai buni, mai frumosi, mai isteti, mai atragatori, gratie mastii de maturitate si fondului de ten. Cine s-ar indragosti de cel care zace nud sub toate hainele, lanturile si gelul de par? Nimeni nu vrea copilul de la inceputul liceului, toti intorc capul dupa preview-ul femeii de peste zece ani, cu fusta scurta si artificialul confundat cu pielea.
Intr-o zi vom crede ca am gasit in sfarsit iubire. O mana va descheia fermoarele, va desface nasturii, va sorbi rujul mastii si va arunca tot restul intr-un colt al camerei. "Ce-mi trebuie machiajul, cand te pot avea pe tine toata?" Si totusi, ne machiem in continuare de teama ca suntem urati.
Recunosc, sunt urata. "Inteligenta e moartea frumusetii."
Sunt chiar onorata sa fiu urata.
sâmbătă, februarie 06, 2010
Estetica uratului
Q.E.D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Frumoase imagine ai pictat.
Masca care o descrii nu e neaparat una fizica, ci si mentala. Eforturile noastre de a aparea cineva mai frumos, mai rebelios, mai curajos decat credem ca suntem in realitate... le cunosc numai bine. Dar sper sa ajungem noi intr-un moment in care nu va conta cum aratam. Aparentele insala, zice un proverb care l-am invatat cand eram mai mic. Poate se aplica si aici. Aparentele sunt minciuni. Sunt pareri ca adevarul nu este de ajuns.
Dar adevarul este totul.
Merci Sandra :) Felicitations pour ton blog, aussi :D C'est fantastique!
Iarna oamenii sunt mai urati?
Citindu-te pe tine, imi reamintesc de tanara cu tunsoare ciudata pentru vremurile acelea, care purta permanent cu ea casete cu Miles Davis si John Coltrane si care impreuna cu un EL savura cafeaua intr-un bar de cartier din Targoviste, ascultandu-si favoritii...Pe vremea aia existau si tigarete iar barmanita sprijinindu-si coatele de tejghea ii admira... erau singurii clienti si dansau...
Acum te-am gasit pe tine si nu te pot savura decat in surdina cu Leonard Cohen.. incercasem o data cu Astor Piazzolla dar nu ma puteam concentra...Ce sa fac...iubesc tangoul dar nu-mi iese nici macar cross-ul...
E ciudat cum imi retraiesc o parte din tinerete doar citindu-te pe tine, cum ma regasesc in aproape tot ce scrii, fara ca eu insa, sa fiu in stare sa leg doua vorbe... Iti multumesc!! maya
"Suntem mai buni, mai frumosi, mai isteti, mai atragatori"
---
Uneori 'prea mult' e exact pe gustul nostru, nu?
Semnat - colega de suferinte din fiecare vineri incepand cu orele 16 (mai putin vinerea care tocmai a trecut)
@Hyphon: Mi-e greu sa cred ca intr-o zi nu vor mai conta deloc aparentele. In ceea ce priveste fizicul, e si el o forma a artei: la o piesa superba ne oprim din drum, o admiram si plecam mai departe putin mai fericiti. Cat despre mastile psihice, dupa o perioada de purtare chiar si individul uita care ii este firea si care masca.
@Nilu Crocodilu' : pfff, par mai urati pentru ca sub atatea geci si caciuli, nu iti mai dai seama daca individul e o femeie sau un barbat. Cam asta as numi eu anularea esteticului.
@maya: Multumesc foarte mult, ma bucur enorm cand descopar ca cineva se regaseste in ceea ce scriu ( si ca cineva e pasionat de jazz si tango). Chiar ma gandeam ca astazi nimeni nu mai are curajul sa danseze in cafenele, nici macar la un concert de tango in Bistro.
Cat despre tango, am ajuns la concluzia ca e nevoie de multa rabdare ca sa iasa crossurile si ca sa te poti bucura de o seara de milonga. Rabdarea mea a expirat si s-a prelungit de nenumarate ori pana acum.
Cu cea mai mare placere,
S.
@colega de suferinta: daca am fi echilibrati, probabil ca ne-am plictisi prea repede, asa ca optam pentru prea mult. Pe scurt: suntem oameni:P.
"Inteligenta e moartea frumusetii." Desi am spus asta sincer , am retras-o -daca iti mai amintesti de ce ar fi perfect.Desigur orice adevar devine la un moment dat un fals inainte de a-si relua valoarea initiala. Iar in legatura cu postarea ca intreg,am putea rezuma totul la o nevoie psihologica.O scurta nevroza in fata oglinzii dimineata.Un hobby macabru ce ne face sa zambim. Ne vedem maine,
A.
PS: xoxoxo :))
Cred ca imi amintesc si, ca de obicei, ma exprim: bune motive:)). Cat despre nevroza matinala, am ajuns la concluzia ca mai bine evitam o parte din oglinzi (Ganga nu judeca dupa fatza, in special nu la opt dimineata; hai, Otilia poate, dar pana la ora 11 mai bem o cafea si ni se mai calmeaza nevroza).
Concluzie: buuune motive:*
:)) foarte "buune motive".din pacate,cam rare.anul asta cel putin.
Trimiteți un comentariu