Pentru doamna T.

Daca vrei sa treci peste o femeie, tramsform-o in literatura, un procesul de detoxifiere cu stiloul sau tasta alaturi. Dureaza cateva nopti, dar apoi te poti uita din nou imprejur la tot ceea ce e de gen feminin, poti calca din nou prin cafenele si pe stradutele din zonele marginase ale Brasovului. Poti chiar saruta din nou, caci scrisul curata stomacul de fluturi si buzele de gust. Padurea moare din dragoste, desi nu a aflat niciodata propriu-zis ce inseamna. Ea moare de fapt din cauza articolului (o padure, doua paduri). Femeile sunt ca locurile de parcare construite odata cu primele blocuri: inca mai pastreaza placuta proprietarului, desi el a murit demult.
Exista un singur lucru pe care inca nu l-am invatat: sa ma dezindragostesc. Mi-au sters gena responsabila de asta inainte sa ma nasc si acum, cand umblu prin Brasov, stationez pe locurile fostelor mele romante sperand inca sa fiu sarutata de proprietar.
Vand loc de parcare.

Cu stima,
S.

P.S. Dupa atatea carti siropoase, aventuri si o industrie muzicala cu versuri aproape exclusiv despre infatuare, ai crede ca lumea s-a saturat de atata dragoste. Si totusi nu ma poate acuza nimeni ca as fi insensibila de dragobete.