Scrisoarea II

Si cand te gandesti ca de vina e un fular gri ramas la gatul tau intr-o seara de noiembrie.

Mi-am dat seama ca sunt prezenta in tot ceea ce ai lasat sa pluteasca aiurea pe internet.
In ceea ce ai scris, o mare parte din texte trecand prin fereastra mea de conversatie inainte sa fie publicata. Vrei sa vezi?, uneori nici nu mai intrebai, imi trimiteai direct lauda inchinata unei x fiinte feminine. Singurul lucru care imi displacea era muza, pentru ca n-am fost niciodata eu aceea care sa se trezeasca dimineata si in mod obsesiv sa iti deschida blogurile ca sa isi citeasca biografia.

Ma regasesc in toate micile detalii. Stare de spirit: indragostit. As adauga, daca imi permiti: vesnic indragostit, fustangiu notoriu, cu o constiinta aparent activa si lipsa de memorie cand te intreaba cineva de cate ori anume te-ai indragostit. Nu numeri, sau cel putin incerci sa nu amesteci matematica si fetele, desi ambele sunt exponente feminine ale vocabularului tau zilnic. Si daca nu te-as fi cunoscut vreodata pe viu, as fi zis ca sunt singura fereastra de conversatie pe care o deschizi seara. Sau singura de care esti indragostit, dar inca nu ti-ai dat seama.

Am facut si greseala capitala de a-ti deschide dupa un an profilul foto . M-am regasit in aproape fiecare poza recenta: in cea in care o tii pe o x-dama in brate, pentru simplul fapt ca iti recunosteam culoare ochilor tipica acelei stari; cele in care erai singur, pentru ca aveai acea expresie plictisita pe care mi-ai descris-o toata vara ; si, desigur, in cele pe care nu le pot descrie in aceste randuri pentru ca ar fi prea evidenta scaderea drastica prin care mi-a trecut orgoliul.

Apoi am inceput sa tip. Mai bine as filtra tot ce inseamna site deschis de tine sau numele tau in lista mea de conversatii. Vreau, ca si acum trei luni si o saptamana, sa dispari definitiv, sau cel putin sa imi dai destul timp ca sa imi pot relua, fara emotia de a ne intalni, traseul zilnic.
Te oferi tuturor pro bono si sustii ca o faci din dragoste pura pentru tot ceea ce este feminin. Nu te mai vreau pro bono. Nu te mai vreau deloc.

Abia cand va fi adevarata ultima propozitie, voi fi in stare sa te vad din nou.

Habar nu am cu ce sentiment,
S.

P.S. Si a cenzura e o arta. (Mersi Ana)