Refugiu in camera de la parter

Usa se descuie catre un televizor blocat pe acelasi canal zilnic de la ora 7:00 la 23:00. Ne aflam in cea mai ingusta sala de cinema de pe calea Antim: fara popcorn sau scaune numerotate, doar cu o podeau pe care se sprijina patru perechi de genunchi si un geam de care se lipesc fruntile spectatorilor.
Filmul din aceasta seara poarta numele de apartamentul 21, acolo unde rolul principal este unul masculin. O ecranizare muta a nudului aflat la mai putin de cinci metri de noi, nud pe care totusi nimeni nu il poate atinge. Orice apropiere de spatiul sau inseamna sfarsitul lumii in care ne inchidem serile, caci odata atinsa soneria lui, nu mai raman decat trei variante: fuga, degradanta, insa deseori mai inteleapta decat lupta pentru cauze inutile; insulta,reprosandu-i faptul ca se expune indecent in public, distragandu-ne atentia de la orice activitate productiva; prostia, caci sub spranceana lui ridicata sau sub buzele visinii creierul feminin se intimideaza si corpul incepe sa tremure.
Poate a venit totusi timpul sa inchidem cinematograful din Calea Antim. Pe o foaie de hartie schitam cateva cuvinte in franceza cu ruj rosu. Biletul i-l abandonam apoi in geam, batem in usa si fugim. Inchidem perdelele si punem capat filmelor. Asteptam sa apara in fatza usii noastre, maine, saptamana viitoare, poate cand vor fi alti proprietari, si sa marturiseasca in sfarsit ca s-a plictisit de one man show.