Iubesc totul. Fara pauza de masa sau de depresie, uneori cu o sesiune de plans ca sa pot trece de la o pasiune la alta.Ma clasific ca fiind iremediabila, caci iubesc cosul de pe tampla stanga, impulsivitatea si slabiciunea pentru atentie. Si totusi sunt atat de nehotarata asupra unui cuvant simplu. Patru litere dintre care o pot rosti doar pe prima, moment in care ma blochez si imi dau seama ce sunt pe cale sa fac: o marturie publica a faptului ca am o slabiciune (blonda, bruneta, cu carlionti sau doar cu ochi albastri, pasionat de femeie sau misogin convins). Intotdeauna incerc sa ocolesc un anumit aranjament de patru litere declarandu-ma concis: admiratoare a sexului opus, sustinatoare a efectului benefic al unei aparitii estetice sau pasioanata de ceaiurile in doi. Pasiune, cuvantul pe care il cautam. Inca un lucru fara de care viata nu ar merita traita.
Concluzia 1: "iesim la un agatat in doi intr-o seara?"
Imi ademenesti exact latura feminina comerciala pe care incerc sa o neg. Practic sa fiu dezamagit de tot ce se afla in acea incapere, caci odata obtinut, trofeul e inchis intr-o vitrina si cautarea continua. Nu, nu asta e raspunsul.
Concluzia 2: a iubi inseamna... habar n-am sa definesc ce inseamna.
"pai nu trebuie rostit...sau gandit...doar...simtit..."
Si totusi, daca nu se poate masura, teoretic nu exista. Deci daca nu ii pot stabili amplitudinea definiei, nu pot stii daca am gasit iubirea. Si rostesc din nou formula clasica: "sau poate da".
Concluzie 3:"si nu e nevoie sa fie vreun geniu..."
... doar suma defectelor lui sa il faca perfect.
P.S. Sper ca cel citat nu se va supara pe mine ca am folosit o discutie tardiva pe post de muza, ci doar ca ii voi starni primul zambet in data de 22 noiembrie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu