La sfarsitul zilei ajungem la concluzia ca toti cautam cam acelasi lucru. Se distribuie in portii limitate, neretunabile, programate in timp, insa fara un orar exact afisat pe usa sediului central de distributie, probabil pentru a masca intarzierile obisnuite. In ceea ce priveste modul de impachetare, exista doar exceptii de la regula (avand in vedere faptul ca regula surprinde doar cateva cazuri la atatea milioane, a fost desfiintata notiunea si s-a concluzionat: Qué será, será).
Uneori e trimisa printre randuri scrijelite aiurea pe hartie sau asfalt, alteori e inchisa in scoici si isi asteapta linistita sfarsitul. Cel mai des e taiata in doua parti inegale ce, sectioanate din nou, formeaza buzele. L'amour... dupa data de expirare nu mai raman decat povesti jucate seara inaintea somnului sau cand pe strada trece un individ cu aceleasi gene sau acelasi parfum ca si domnul T.
Le adun fila cu fila si treptat imi asamblez autobiografia: librairie du temps perdu...
joi, august 27, 2009
Va rugam asteptati
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Le temps et devenu une librairie? Interesant textul. Si mai interesant e metafora dragostei ca ceva ce se poate ambala diferit. Sa fie de vina faptul ca noi o ambalam mereu diferit? De fapt que sera sera este exact ce facem noi. Ambalam fiecare in mod diferit Shalimar! Frumos text!
Cred ca mai degraba noi suntem ambalajul ei,sau macar intruchipam cateva dintre formele posibile. Ce va fi, va fi, sau cum va fi ambalata, asa va fi...
Trimiteți un comentariu