Ii ziceam ghinion, cam asa numesc in general seara in care stai pe scaun si nu stii incotro sa privesti. Mi-am amintit ca am in urechi cerceii x, pe seama carora pun toate intamplarile nefericite in zilele cand sunt purtati. Asa ca i-am dat jos si i-am aruncat undeva in geanta unde zac chiar si acum. Cred ca o sa le pun un semn de abandonati pe inchizatoare si poate, dupa ce se aseaza un strat de praf pe ei, nu va mai resufla ghinionul.
Cu urechile nude, mi-am continuat seara exact in acelasi fel: asteptand, descurajand si blestemand soarta cu hotararea de a pleca la 11. Si iata ca tocmai atunci a venit si el: neprogramat, in intarziere si imposibil de definit- ultimul dans, o traditie nescrisa a serilor in care incalt pantofii aurii si duc munca de lamurire cu genunchii ca nu trebuie sa tremure in fata niciunui mascul cu gratie. Cam aici ar fi sfarsitul, caci nu am nici cea mai vaga idee cum sa descriu si acest ultim dans. Banuiam totusi ca o sa imi fac candva curaj sa ma indragostesc, habar nu aveam insa ca de a fi condusa. Amore... dansezi?
Postări
Minecraft Hacks Mpgh
Acum 3 ani
2 comentarii:
Un ultim dans nu se descrie. E o emotie speciala si cum imi spunea candva o prietena "o femeie trebuie condusa...la dans fireste". Important e ca m-ai prins in vraja ultimului dans. Felicitari Shalimar! Cum a fost vara ta?
Ultimul dans are fiecare un caracter diferit si ma surprinde intotdeauna. Cred ca e chiar partea mea preferata a serii.
Vara mea a fost (si inca mai este) superba. Incerc sa o prelungesc cat de mult se poate, dar candva tot va trebui sa revin la alarma de dimineata si cafeaua bauta automat. C'est la vie...
Trimiteți un comentariu