M-am trezit zambind. Acelasi scenariu si acelasi être. Zambetul naiv din cauza caruia zic prostii o zi intreaga, rad si sarut toti obrajii ce imi ies in cale. Ne-a fost dor unul de altul si ne-am dezmierdat ore in sir. Era trecut de amiaza cand o pereche de ochi negri mi-au marturisit cu nonsalanta ca ma indragostesc.
"N-am cum, fii serioasa."
"O, dar cum, te comporti exact ca mine in tinerete. Ce mici eram, si ce frumoase..."
Uite o poza din "tinerete", chiar eram frumoase, vedeam al vie en rose si dansam tango pe coridoare. Asta sa fi pus la cale zambetul natang cand m-a sarutat prelung in zori? N-avea gust, parfum sau amintire.
Inca o noapte irosita in fata literelor fara forma. O sa ma cufund in noapte si am sa astept, poate maine in loc de zambet voi primit tot trupul.
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi și-n veci
Va rămâne departe...
Postări
2 comentarii:
Da, un alt tip de scrritura. E tentant jurnalul nu? Imi place ca nu te ascunzi si ca prin textul tau dai senzatia de sinceritate, de veridicitate textului. Sigur ai putea rafina putin exprimarea in sensul echilibrarii frazei. Eziti intre eliptic si fraza lunga. Eu personal o prefer pe ultima, dar e alegerea mea. Incearca mai mult sa continui in ritmul asta simplu si fara figuri de stil. Imi place arhitectura din beton si sticla si cam asa e si textul tau! Felicitari si la mai mare! Si Hristos a inviat!
Adevarat a inviat! (cam tarziu din partea mea, recunosc.) Muza mea cea mai draga e viata, intamplarile zilnice servindu-mi cel mai des drept punct de pornire. In fond, realitatea e uneori atat de frumoasa, incat ar fi pacat sa o lasam uitarii.
Trimiteți un comentariu