Ziua incepuse ca oricare miercuri de cateva luni incoace: aproape infarct la mate, somn cu ochii atintiti intr-un monitor, speranta ca peugeotul argintiu nu e la scoala. Cam la 1 a inceput cevaul sa isi faca loc si sa se impuna. Prin bunavointa/norocul/imprevizibilul onorabilei doamne Otet, ziua de studiu s-a terminat la ora 13. Dorinta mai mare nici ca as fi avut, acum multe miercuri printr-o absentare, sa ii zicem necesara, am ajuns la concluzia ca portile sagunei de fapt nutresc dorinta de a se inchide la 13, de a ne face pe noi, damnatii majoritar minori, sa rasuflam usurati de fericire.
Ar fi trebuit sa urmeze limite, logaritmi si derivate scrijelite somnolent pe un caiet universal, jazzul din casti tinandu-mi cu greu ochii deschisi. Le-am sigilat pe toate intr-o punga de cadou, i-am pus o eticheta alba si am ascuns-o in cel mai intunecat colt al constiintei: Somn usor. Dansez. Mi-am incaltat pantofiorii aurii, am strans covorul si am inceput sa fac girouri in jurul scaunului de la birou. Mica, dar pe tocuri.
Blackout. Imi amintesc doar ca fugeam pe Muresenilor, esarfa sta sa zboare si glezna sa mi se scranteasca. Ce mai conteaza cand la Okian te asteapta practica? Multe melodii, doua dansuri, unul cu un el invaluit in iz picant, unul cu o ea coborata de pe tocuri si devenita, intr-o asemenea criza masculina, leader. Nu se rade, nici sa nu indrazniti, multe a patimit cu mine saraca Mirela, cata rabdare poate avea cu umerii mei neseriosi si cu picioarele-mi lenese. Iar cand ma lauda, indata ii ziceam sa taca.
"Sa n-aud nicio lauda ca o sa gresesc."
" De ce?!"
"Mi se urca la cap si apoi s-a dus naibii dansul."
Bistro de l'Arte, muzica live, spatiu de dans lipsa. Dar in loc de dans, am primit poveste.
Stiati ca...
...intr-un X oras, atunci cand se prepara o Y ciorba se pune la sfarsit in cazan un stiulete de porumb, cel caruia ii pica porumbul avand noroc (macar o perioada), iar de acolo originea si numele unui cunoscut tango?
...sau ca un alt tango ce mi-a curs atat de des prin casti incheie seara de milonga cu dansul perechilor?
Stiati ca iubesc povestile? Si tangoul... de el doar ma indragostesc, inca mai am o vaga sansa de scapare. O pastrez drept iesire de urgenta, pana atunci ma scufund tot mai adanc in noaptea de milonga.
miercuri, aprilie 29, 2009
Povestea tangoului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu