Poem de seara

M-am trezit uitandu-ma in gol deasupra cartii cu poeme si cautandu-ti ochii. Pret de cateva secunde o gasisem, genele-mi incremenite in sfarsit te infruntau. Aveai un zambet vag schitat in jurul buzelor si doar masa sta distanta intre noi. Poate ai vazut ce ma chinuiam de catva timp sa ascund; poate doar stiai ca irisii tai cafenii ma fac, intr-un moment prea lung de concentrare, sa rosesc de incantare.
Brusc mi-am dat seama ca distanta dintre noi e mult mai mare: 7 kilometri, 2 ore si o tigara, tu fumand-o, eu doar culegandu-i aroma de pe buzele ce abia au sarutat-o. Abia... 2 ore si eu deja iti vad ochii plutind undeva in aer si fixandu-ma din nou.
Pe fruntea ta nu sta scris nimic despre efectele secundare, doza recomandata sau oprirea administrarii. Mai bine as da pagina, nu esti decat fantoma unui poem prea romantios de seara.