Avec toi?

"Vin rosu, atat". S-a cufundat in propriul Organza privind perechile din jur. Venise pentru muzica, pana la proba contrarie era condamnata la statutul de bibelou acoperit in tul si inaltat pe tocuri negre. "Bibelou, ce comic, mai degraba inconstienta." Si-a laut paharul si s-a indreptat cu pasi rari spre coltul cel mai apropiat al salii principale - de cand pirueta unei dame i-a umflat ochiul cu ceva vreme in urma, nu se deplaseaza decat pe marginile salilor pour deux.
A doua melodie si o cunoscuta i se aseaza alaturi, ii arunca un inceput de conversatie ca sa omoare cele doua melodii ramase. Cortina si un tanar fad ocupa locul din drepta. Amandoi se uitau la dansatorii rasfirati, niciunul nu isi intorcea privirea. S-au ignorat cateva secunde pana ce el a intrebat:

"Dansezi?"
"Ocazional. Uneori imi expun doar pantofii si beau vin, doua vicii fine de sambata seara. Ironia si privirea, pe de alta parte, sunt doua lucururi gratis in lumea asta, nu crezi?"

Moment de tacere. Ea isi stapanea cu greu un zambet, el confuzia.
O noua tanda si un individ foarte formal i se opreste in fata. ("Iar camasi?! Le-as extermina pe toate.") O mana ferma si o intrebare - doar de forma, mai degraba o sentinta :
"Tango?"
I-a intins paharul cu vin celui din dreapta si s-a contopit cu perechile de pantofi alunecand orbi pe o milonga. Muzica, la urma urmei, e doar pretextul unui dans. Tango? Ce intrebare, oricand.