Seara de noiembrie

Cand te apropii lent de fatza lui, luminile incep sa palpaie. Se lovesc geamurile intre ele incercand sa ascunda toate fanteziile proiectate noaptea pe tavan, un film vechi ce ruleaza zilnic aceleasi scene. Premiera intr-o cafenea in jurul unui ceai de piersici, poate chiar pro bono pe Republicii, proiectat pe doua seturi de degete intercalate. Circulatia din jur se va opri si cativa vor aplauda. Magnific, un lung metraj difuzat miercurea si joia pe aleile dintre licee.
Iti intinzi genele spre el, inca un milimetru parcurs. Milisecunda in care butoanele caloriferelor pocnesc de la tensiune. In ele ti-ai incuiat toata frica de a-i oferi lucruri: gume, dvd-uri, pliantul de la festivalul de teatru. Caloriferul de sub geam a tremurat odata cu mana ta cand iti vibra telefonul pe masa in timpul unei lucrari. Acum se autodistrug caloriferele si pe podeaua camerei se revarsa nesiguranta unui coup de foudre prelungit si diluat prea mult.
Chiar si camera insasi moare candva. Liniste, intuneric si caldura unui spatiu masurabil in lungimi de suflu. Guma de mestecat, parfum, ninsoarea pe care ati fugit pana in camera. Astepti sa se evapore si ele ca sa te sarute in sfarsit. Scena se blocheaza la distanta de 1,5 centimetri, in sfarsit apare subtitrare.
Ne cerem scuze, e luat.