In universul meu parizian momentan e invazie. Nu de parfumuri, nici de cafele cu aroma de menta, ci de niste indivizi foarte scunzi care umbla "sub acoperire" tiptil pe clante, degete si buze. Se lipesc de orice locuitor si ciocane in urechea dreapta, prezentandu-se cu modestie. "Raceala. Absolut comuna." Comuna, dar din cauza ei sunt nevoita sa multumesc cu intarziere unui cadou superb care mi-a aterizat chiar pe masa din Café des Deux Moulins zilele acestea. Cu un zambet parizian, conchidem: mersi Croc.
vineri, octombrie 09, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Asta cere un bis :D multumesc pentru multumiri :))
Trimiteți un comentariu