Suflare

Muzele sunt cea mai dulce cauza a autismului. Apar subit, mereu altele, contagioase chiar deloc, infatuate si nepasatoare, frumoase nu, divine. Le schitez cate o lume care graviteaza in jurul lor, in care aer le e parfumul, soare buclele si stele genele. In fond, tot ce fac e sa-mi pictez masca mortuara, caci ma ingrop in graiul si suflarea lor pana ma lovesc de singurul pilon al realitatii inca in picioare: frica. Asa ca le las cuvinte scrijelite pe hartie in loc de vorbe si astept, poate le citesc si-si dau seama de nebunia care creste in mine. E nedreapta viata, caci exista atatea perechi de ochi care mi s-ar oferi pe-un piedestal sa le inchin cuvinte fara sens, pline de patos. Eu le aleg mereu pe cele care nici nu banuiesc, poate carora nici nu le pasa de sperantele mele copilaresti. Caci muzele la toate raman reci, nu vad cand adevarul le e scris in fata.