Nescris

Ma coboara un strain pe scarile sufocate de tablouri, lemn si carpete ca sa ma abandoneze tie. "Te las pe mana lui", cu ce constiinta curata o zice si se intoarce la standul de patine, ma lasa singura sa infrunt buclele brunete. De ce a trebuit sa fie tocmai brunete? Altfel mi-ar fi sclipit ochii prea discret si poate prea nevinovat.

Imi vorbesti de schiuri, bete si clapete cu un accent din care prind abia cate-o silaba. Zambesc si dau din gene, sunt de acord cu tot ce zici si te las sa imi ajuti piciorul sa alunece in gheata noua si rigida. O cenusareasa abia coborata de pe schiuri, cu casca atarnand printre degetele inghetate, ochii verzi de oboseala si parul cifulit de vant si stele.

Esti prea tanar ca sa te pierzi printre legaturi si bonuri, iei un calculator si incepi sa negociezi, un rid iti apare pe frunte si se adanceste cu fiecare unitate pe care o tastezi. Iti dispare cand privesti pierdut pe geam, imi intinzi o mana si articulezi un nume nascocit parca doar pentru a fi rostit in fata mea- cat de lin zboara pe langa obrajii vag rositi si mi se aseaza pe timpan si undeva nedefinit.

Inca patru zile, ar fi trebuit sa fie plate, cu zapada ziua si o salata cu otet de zmeura seara, noaptea citind pierduta printre randuri ca sa ma ascund copilaroasa sub plapuma si sa mai sper la inca cinci minute de somn dimineata urmatoare. Nu multe s-au schimbat, ma uit doar mai atenta la luciul de pe buze si pasesc mai nesigura pe strada, poate o sa-ti iasa ochii verzi sau buclele din ascunzis dupa un fulg de nea. Restul e nescris.