Cliseu? Subtilitate.

Draga T.,

Te urasc, e atat de simplu.

Nu fara motiv, desi se mai intampla uneori sa uit care dintre persoanele din jur esti si doar sa stiu ca te-as lovi cu bila albastra antistres direct in nas. Uneori as vrea sa fii zidul din I9 ca sa imi descarc nervii pe tine cu o minge. Alteori as vrea sa fii o usa de lemn din capatul coridorului dintr-un castel in Waldmünchen, sa dau cu capul de tine si sa imi recapat ratiunea. As vrea sa fii aer, sa strig si sa te tulbur.
Acum, ne cunoastem mult prea bine. Doua fiinte rationale, una cu guma de capsuni, alta cu guma de menta. Esti constient deci ca nu te-as uri atat de simplu, macar stiu ca nu ti-ai da seama de unul singur asa ca-ti zic direct.

Te urasc pentru ca ai puteri la care doar visez. In preajma ta sunt un copil ce si-a gasit eroul si incearca sa-l imite doar stangaci. Vezi, tu ai o putere, acum asupra mea, or fi fost altele candva sau or mai fi si acum, in fine, nu stiu si poate nici nu vreau sa aflu. Imi stapanesti chipul- pometii, fruntea, buzele si nasul. Nici nu trebuie sa ma atingi ca mi se tulbura expresia intr-un zambet sau intr-un dezastru. Deci intelegi si tu ca e normal sa te urasc, si tu l-ai ura pe ce cel care ti-a spulberat orgoliul si te-a aruncat in dependenta.

Te urasc pentru ca mi-ai furat buclele. Ar fi trebuit sa fie ale mele, mi le-a promis un inger si am asteptat cuminte firele sa mi se increteasca. Tot drepte sunt si astazi. Cu mult sadism ale tale-mi rad in fata. Si ca sa fie soarta si mai nedreapta, te-a facut blond si pe mine satena. Uneori ca sa ma linistesc imi zic ca eroarea e de fapt mai mare si cele scrise sunt doar efectele colaterale. Poate ca tu ar fi trebuit sa fii femeie si eu barbat, ne-au repartizat sufletele gresit. Oricum am fi ajuns candva fata in fata, dar poate am fi fost mai fericiti de unii singuri pana atunci.

Te urasc pentru ca ai gene lungi si o bricheta. Evident, duc lipsa ambelor, dar de ceva timp ma simt mai bine. Ti-ai ars genele si acum au devenit si ele mediocre, cat de frumoase erau in tinerete nu vor mai stii decat domnitele care ti le-au admirat in treacat. Bricheta, acum ma joc cu ea si mi se pare mai frumoasa decat proprietarul. Rosie, cu codul de bare inca intact pe-o margine, nici nu te-ai chinuit sa o revendici. I-ai cerut cuiva un foc si mi-ai suflat in fata. 1+1=2, subtilitatile n-au loc in lumea ta inchisa in cifre si tigari.

Destul, prea multa sinceritate bruta din partea mea (putin mai subtila si nu te-ai fi prins, lasa, mai bine asa; acum probabil ca te incrunti, dar nu te supara, ti-o spun cu ce-a mai buna intentie de a cultiva simtul pentru subtilitate in tine, esti uman si ar fi pacat sa nu-l ai). Te urasc pentru ceea ce esti, caci ar fi un cliseu sa te iubesc pentru ceea ce nu esti. De fapt mi-a fost prea frica sa ti-o zic pe oricare dintre variante in fata, suna prea fad si au trecut pe prea multe buze ca sa mai exprime ceva. In scris, in sfarsit, am asternut ce-aveam de zis. Oricum stiu ca nu o sa citesti ce-am scris, niciodata nu stii cand e cazul sa reactionezi si la toate ramai rece. O zi senina si multe nopti albe!

A ta candva,
S.

Raspuns la Absurditati-pe-nnoptate postat de Amelie