Citesc panourile de pe margine
Autostrada nu zice cat mai e pana acasa
Sau macar pana intr-un loc
Destul de mare incat sa nu te intalnesti cu nimeni.
(El zice: acasa-i locul unde te simti cel mai bine)
Dau shoturi de energizant si ma intreb
Cat mai dureza:
200 km, 3 postari, 1 cadere nervoasa.
(El zice: acasa-i locul unde te asteapta cineva)
"Kost' fast nix"
Benzina scade in rezervor-
Ne vom opri candva sa respiram.
Redevenim dintr-o culoare de ochi
Si-o semnatura in pasaport
Oameni.
(El zice: acasa-i locul unde ti-e inima)
"Maxim 3,5 tone"
Eu zic: acasa-i prima iesire de pe autostrada,
Acolo nu te cunoaste nimeni.
Acasa e oriunde fara tine.
luni, martie 15, 2010
Acasa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
4 comentarii:
J'aime :)
C'est sentimental, mais aussi je peux sentir le monde, l'autoroute, les gens, et le lieu que tu nommes "acasa".
Acasa :)
Imi pare trist ca nu poti sa-ti gasesti un acasa, acel acasa. Daca sunt sentimente adevarate sau numai exprimate (in ce caz as zice ca sunt cel putin un pic adevarate) e o cautare frumoasa, de descoperire. Poti sa afli unde esti, cine esti, cand te cauti in lume, dar cateodata nu o sa te gasesti acolo. Home is where the heart is :)
Cand te muti,cand parasesti ceva,cand pleci,cand nu mai poti privi in urma, atunci se pierde notiunea "acasa".Din fericire cine a dat comentariul dinaintea mea avea dreptate. "Home is where the heart is".Caci daca "acasa" ar fi un spatiu limitat,inflexibil,concret fixat probabil majoritatea am fi "homeless". :)
Ana
ps:too lazy to log in,sorry
@Hyphon: Merci beaucoup:). Deocamdata stiu unde e acasa, le coeur est le probleme, comme toujours. Uram amandoua mutarile, cand in locuita veche tapetul se dezlipeste de pe pereti si robinetele picura noaptea. Impachetam totul in cutii, inapoiem lucrurile imprumutate si ne intrebam unde ar trebui sa mergem. Home is where your heart is, but unfortunately I've locked myself outside.
@Ana: Mersi mult de discutia de ieri. Home is where your heart is and every heart has the right to move.
Ps. Cam o data pe saptamana ne simtim homeless, moment in care plecam mai repede din bancile noastre si ne cautam locul prin cafenele, parcuri, licee straine si telefoane.
I appreciate your sentiment, so it is fine that you feel this way :)
But remember. You have locked yourself outside, so you are the one with the key.
Trimiteți un comentariu