Exista doua tipuri de cordoane: cele care asigura viata si cele care alimenteaza imaginatia.
Va spun drept ca m-am nascut in cele mai banale conditii: legata cu un cordon ombilical de mama si cu o foarfeca indreptandu-se spre mine. Cand mi s-a taiat primul cordon, am fost inclestata in brate: sa nu merg singura, sa nu cad, sa nu urlu si sa nu simt ca ceva lipseste. Lipsea cordonul, care mai tarziu a devenit un lant la chei. Eram legata de usa de la intrare, apartamentul 2 din coltul orasului: la ora 7 se invartea de doua ori spre dreapta, la 13 de doua ori spre stanga, iar uneori ramanea blocata. Asa ma gandeam si eu ca voi ramane legata de o usa, ca voi dormi in fiecare seara in spatele ei si ca atunci cand vor darama blocul ca sa construiasca unul cu si mai multe usi de care sa se lege oamenii, voi ramane blocata pe un metru patrat de moloz si lemn.
Ma uitam la cei care se legeau cu o coarda de bungee si se aruncau in gol. Gandeam: uite oameni care isi leaga singuri cordoanele; uite oameni care sunt platiti sa le lege altora cordoanele. M-as lega de trupul altuia si am sari in gol, doar am facut-o pana acum de atatea ori, doar fara prapastie sub mine. Si am ramas de fiecare data exact ca cei ce sar de pe poduri: fara oxigen, cu greata si, in mod miraculos, intacta in cea mia mare parte.
K zice: iti sta bine parul, si imi scoate agrafa din el; iese din camera si imi desface nodul de siguranta al cordonului. Pasiunea de a desface cordoane va e scrisa in cromozomul Y. Imi leg plovarul stramt in talie si voi desfaceti funda asteptand, ca la un spectacol de teatru, sa se ridice cortina si sa aplaudati. Imi iau corsetul in mana si va oferiti sa il strangeti stramt, desi nu stiti decat sa ii desfaceti funda si sa il priviti cum se prabuseste singur, nod cu nod. Fara toate hainele si bijuteriile in care isi sigileaza pielea, ma intreb daca v-ar mai fascina femeia; fara fundele, sutienele si cantitatea incredibil de mica de material de care are nevoie pentru a sustine ca e decenta. Fara cordonul de siguranta pe care-l infasoara in jurul ei sub forma hainelor nu ar mai fi propriu-zis o femeie, ar fi o revista, o pagina pe internet sau o prostituata. Toate trei sunt de gen feminin, niciuna nu mai are insa cordon de siguranta.
Uneori e inevitabil sa-mi rup singura cordonul, cand ma ascund printre rafturi de carti, raioane cu cesti si iaurturi ca sa nu ma intalesc din nou cu tine. Mi-ai deznodat deja o data cordonul de siguranta, poate a venit timpul sa il rup de tot. Nu am nevoie de sfori care sa imi coordoneze pasii, chiar si in directia opusa. Te las, va las pe toti sa va legati cordoanele de siguranta intre voi pana cand va veti sufoca de atata iubire. Plec spre orase mai calde, cu bulevarde largi si cordoane de siguranta fara termen de valabilitate. Tschüss.
sâmbătă, martie 13, 2010
Respir (elegia cordonului)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu