Treptele spre K.

Ca sa ajungi la primul etaj, trebuie sa te prefaci ca drumul in sine e mai scurt cu doar cateva secunde decat in realitate. Liftul accelereaza pe traseul sau ascendent, iar pe scari imi indrept privirea intotdeauna spre drepta, de-a lungul balustradei. Stiu ca exista si acel etaj intermediar prin care trebuie sa trec pana in fata usii lui K., dar de mica am incercat sa uit de treptele de mijloc. Aveam impresia ca acolo se ascund cei care nu se saruta pe strazi, in cafenele sau asternuturi si ma gandeam cu rusine si dezgust la intreaga scena. Etajele intermediare au fost si ele create cu un scop, si anume depozitarea; in general e vorba de mobile vechi, o bucatarie dezmembrata, cu vitrina sparta si cioburile raspandite in apropiere. Acolo se ingroapa locatarii tineri (cei care au mai ramas) din bloc, pentru ca octogenarii nu se indeparteaza niciodata de balustrada. Celor din urma le simti rasuflarea trecand prin dreptul urechii tale cand te deplasezi intre etaje, dar niciodata nu le auzi pasii abatandu-se de la traseu. Ei traiesc pe o singura directie, nu mai au timp si nici curaj sa isi cunoasca blocul in dimensiunea sa orizontala.

Imi imaginez intotdeauna ca printre mobile vechi se depoziteaza rebuturile iubirii, cele care nu ajung nici in albume de nunta, nici in paginile fictive. Mi-e prea jena sa intorc capul spre fundul etajului cand in sfarsit de aprinde lumina, pentru ca ideea de amestec al salivei cu mucegai ma dezgusta. Sau cel putin imi era, pana cand K. m-a oprit la limita senzorului de lumina, intre parter si primul etaj, si a inceput sa ma sarute. Ne-am deplasat prin intuneric pana ce am simtit peretele lipit de spatele meu, moment in care mi-am dat seama ca ceea ce inclestez intre degete nu e K., ci mucegaiul fiintei lui decazute undeva intre parter si primul etaj. Am intins mana in aer si am pocnit din degete. In sfarsit s-a facut lumina si am vazut clar ce asteapta la etajul intermediar: cosmarul din copilarie cu noi in centru.

"E doar mobila veche", a zis K. si m-a luat de mana.
Mobila veche vei ajunge si tu, depozitat in blocul unde te-ai nascut printre batrani, la un etaj nemarcat pe lista de langa interfon si agatat cu egoism de manerul meu.
"E doar mobila veche si tu paranoica."

Sa nu te pui niciodata cu o femeie care citeste. Cand saruta, ea poseda ceva ce tu inca nu poti intelege: intelect, sau frustrarea de a sti ca pana si saruturile se transforma in praf si mobile vechi.