Final Destination: 12

Liniste sau cel putin incapacitatea de a remarca ceva neobisnuit pana in fata portii unde intaiul semn al educatiei s-a aratat. Mai marele zeu al matematicii isi trecea pentru prima data in noul an scolar cartela prin usa. O cartela care deschide multe: drumul spre cancelarie, servieta neagra in care se ascunde o folie cu semne, mecanismul unui ceas care il aduce pe onorabil chiar inainte sa se sune in salile de clasa. Da, matematica nu intarzie niciodata pe coridorul nostru, se plimba lent de-a lungul usilor pana cand ajunge la cea buna si o deschide cu cele mai pure intentii, si anume de a logaritma si ultima speranta ca viitorul ar avea mila prevazuta in codul genetic. Drumul spre examene e pavat cu intentii bune, cum ar fi dorinta de a reinventa art nouveau pe o tabla de clasa prin derivari succesive.

Urmatoarul lucru pe care mi-l amintesc e o pisica neagra asezata pe gard chiar in fata mea. Cineva ar trebui sa deriveze matematica astfel incat sa nu ne mai ramana decat un zero preaslavit de atatia, caci, in fond, suferinta noastra in noul an e constanta, (5 ore de mate/saptamana)' . Anii trec, a 12a ne asteapta pe toti cu rabdare. Puneti capacul si ridicati temperatura pana aproape de punctul de fierbere zilnic. A se savura in iunie.