joi, ianuarie 08, 2009

Un suflu

Intai a fost atingerea. Ii simtea caldura, ii recunostea mirosul de parfum si scena. Fruntea lui o atingea pe a ei intr-o mangaiere lenta, asteptata parca de prea mult timp. Nasul ei se sprijinea usor de al lui. Ea ii recunostea guma de capsuni, el guma ei de menta. Respirau incet, adanc. Ochii erau cufundati in semiintunericul apropierii. Mana lui o cuprinsese de mijloc si o tinea lejer, apropierea impunandu-i sa nu isi miste decat genele. Colturile buzelor ei s-au ridicat usor, insa doar ochii ii zambeau. Se innecau in priviri neclare, de vina era doar umbra celuilalt. Perechile de buze zambeau trist la golul aproape inexistent dintre ele. Era prea multa lume si prea devreme...

Sarutul nu a mai fost.

Pour en savoir plus...

2 comentarii:

Razvan spunea...

hmmm Shalimar tu ai o apetenta pentru gesturile tandre care nu se termina. de fapt cred eu ca tu vrei sa le suspenzi in atemporalitate pentru a dispune mereu de ele. nu-i asa?

Shalimar spunea...

Da, si uneori mi se pare ca drumul pana la sarut e mai interesant decat sarutul insusi. Cred ca in randurile acestea mi s-au manifestat doar genele feminine, partea masculina a ramas sub linkul pour en savoir plus.

Trimiteți un comentariu