Contratimp

Pentru ca asta sunt.
Strig cand e tacerea adanca doar ca sa o sparg, tac atunci cand toate vocile se impletesc si tipa. Sa ma intreb de ce? Stand in fata unei foi mi-a desenat creionul rosu un raspuns. Mi s-a dat odata - acu multa vreme, cand trebuia sa mi se hotarasca soarta- o alegere. A venit un ingeras in zbor, mi s-a asezat pe nas si mi-a zis chitaind: "Ratiune, sentiment. Alege una si vezi ce iese."
Raman nehotarata, ma uit la ceas si vazand cum trece timpul tot aiurea, spun cap si arunc moneda. Moneda zice pajura si de atunci tot contra mea mereu. Ma joc singura cu soarta si nu castiga nimeni, doar eu mi-am scris pagina asta a norocului. Cand zic ratiune, traiesc alegerea corecta intr-o plictiseala crunta. Ma enervez, imi blochez neuronii si pompez gandul undeva in piept si incep sa aleg tot mai aiurea- zic nu ca sa am ce pierde, da ca sa mai adaug la lista ceva ce nu voi mai face niciodata.

Pentru ca tu stai in fata mea cu un Mojito si te uiti prin mine. Te vad prin ceata deasa prin care iti ating abia incheietura. Dar in zadar, caci ti-ai scris intentia pe frunte cand eu visam aiurea, iar eu am desenat regretul cand ceasul inapoi nu poate da.
Pentru ca asta suntem. Un contratimp batut de soarta.