vineri, ianuarie 02, 2009

Dulcea Zaraza...

Statea rezemat de stalpul unei x-case si lasa gerul sa-i inghete lent parul brunet, suvita cu suvita, fara a simti turturii ce i se prelingeau pe gluga. Unsprezece minute ii pareau o eternitate, in fond, el nu mai simtise timpul pana acum si nici timpul pe el. Nu stia nici in ce se masoara, si nici timpul cum sa-l imbatraneasca. A incercat sa se uite la biserica din stanga- pierisera chiar si lumanarile intr-o liniste sinistra. Parcul din fata era luminat vag de un urs metalic ce palpaia sacadat in timp ce o creanga isi savura lent ultimele unduiri. Un pendul ce numara fara graba: unu, doi, trei, patru... pana a ajuns o umbra in zapada.

Era singur cu un bilet in mana. Un cuvant scrijelit in graba descria simplu: "desfrau". L-a tinut in palma un moment, sperand sa zboare in vant ca in alte dati si sa-l conduca mult mai usor la viata. Nimic. Ii era lipid de piele si el de zid.
Gol, confuz, inlemnit. Singur... asa a fost mereu. O boare calda i-a cuprins corpul si si-a deschis ochii, trezit dintr-o visare dulce. Umbra unui hanorac i-a precut prin fata intersectandu-se pentru o fractiune de secunda cu manusa-i dreapta si bruind-o. A simtit un lichid cald, acrisor innecandu-i limba. Stergandu-si buzele palide a ridicat torta ca sa vada un scris rosu ce-i picura de pe manusa: abuz. Nu, nu in seara asta.

A inchis din nou ochii ca sa omoare pasivitatea. Era alb, totul un camp alb continuu cu mici pete negre ce se miscau haotic. El, tot rece si imobil, savurand linistea si intunericul din spatele pleoapelor. Daca ar mai avea macar un pic din cele unsprezece minute, doar un pic sa poata simti si el odihna.

Ameteala i-a invadat brusc membrele si a urcat treptat spre cap, actionand ca un pumn violent de cofeina bruta. Ii era bine, se adancea mai adanc in nepasare si incepea sa zambeasca. Un miros concentrat, halucinant i-a invadat narile si, strangand intreaga energie in stomac, a declansat un a doilea pumn de voma. A inceput sa urle din tot corpul si s-a asezat pe ciment smulgandu-si parul intr-un atac de panica. Lumea se invartea, mai putea descifra abia o silueta masculina, frangeda , cu un hanorac negru prea larg, pantaloni prea lungi si bocanci prea masivi. Ii atarna pe hanorac o placuta de carton prinsa de crestet: narcotic. Nu, nu eu, nu azi.
Au inceput sa se scurga sunete de clopote, de unde nici el nu stia, poate era inca efectul narcomanului, poate sangele-i tasnea din nou, tot ce a auzit a fost constiinta-i numarand cu o voce crescendo, pana la zece.

A vazut-o clar, mergand pe tocuri, cu stampi sfasiati de unghii si umerii dezgoliti. El a inceput sa planga, ii curgeau lacrimile ca atunci cand era copil si arunca nebun cu perne prin camera ca sa uite de frica, sa uite de ce-a facut si asteptand sa cada cortina.

Nu stia cat a plans. S-a trezit cu ochii uscati si buzele crapate, soptind o zaraza cum ii rasunau vechile patefoane din camera de zi a vechii vieti. S-a ridicat lent si s-a uitat la ea. Ii auzea bocetul intensificandu-se cu fiecare pas al lui pana ce fuga i-a umplut urechea dreapta cu un suspin prelung. I-a pus mana pe spatele nud facand sa alunece si ultima bretea. Fata s-a oprit si l-a privit speriata cum isi lepada hanoracul si lasa sa creasca doua aripi imense, tuciurii ce au invelit-o intr-o imbratisare calda. A simtit scris pe buzele ei ce cauta si aripile si-au pierdut culoarea, nude in toata puritatea lor. Dantela lenjeriei ei ii mangaia buricele degetelor. Simtea inghetul, frica si dorinta. Simtea. Ii simtea buzele si abia acum isi dadea seama cat de inghetat era, de cata frustrare si incatusare rabufneau din el. Ii simtea corpul lipit de al lui, fericirea curgandu-i prin vene. Era din nou un tanar, stand intins pe iarba sub o salcie, privind luna si imbatandu-se cu mirosul pielii parfumate de levantica. Era un abandon total, doua perechi de ochi ce abia atunci s-au nascut pentru a se privi, doua maini ce au rasarit pentru a se lipi de un copr strain, doua buze ce pana atunci prea timid si prea departe s-au tinut.

Apoi a fost caderea. Unsprezece.

Vreau sa-mi spui frumoasa Zaraza
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit!
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce Zaraza,
Sa ma-mbete mereu,
De a ta sarutare Zaraza vreau sa mor si eu!

2 comentarii:

LaVieEnRose spunea...

cel mai bun post de pana acum :*

Shalimar spunea...

abia acum m-am prins care e faza cu mesajul de ieri:)) ms mult:*

Trimiteți un comentariu