sâmbătă, ianuarie 10, 2009

Sadism

Pentru prima oara refuz un bounty.
Ma ustura ochii de somn si trebuie sa clipesc des ca sa ajung la urmatorul rand.
E cald, e foarte cald stand in pat si privind pentru a mie oara sticlele de parfum, una goala, doua aurii si cateva fictive .
Mi s-au inrosit mainile si inghetul imi inainteaza lent in susul firului de par. Inca mai numar secundele pana cand o sa racesc, caci inevitabil se va intampla si asta,de mica am urat caciulile si palaria rosie cu funda.
Iau prima gura de ciocolata calda prin paiul roz si injur in minte, partial sonor, lichidul care mi-a ars limba- ciocolata nu ingrasa, dragilor, ciocolata deformeaza. Uite, paiul e diform, s-a topit in lava dulce, dar e o rana fericita.
"Nu mai sunt bilete." Cat de senina ti-e fata cand imi spui cuvintele astea, razi ca un copil care se bucura fara motiv, caruia i s-a rupt legatura dintre sentiment si realitate. Vreau sa fiu ca tine si sa zambesc acum. Ia uite, rad. Cat de ironic.
Cinema, dulcele miros al altcuiva. Parca il si vad, putin mai inalt ca mine, brunet, doar e fantezia mea, apropiindu-se de mine si aplecandu-se usor spre gatul meu, soptind cu un ton ce nu poate fi descris nici ca incet, nici ca normal, ci undeva proiectat direct pe urechea mea: "cinema...". Nu, imi pare rau, nu sunt eu, e parfumul altcuiva, al meu sta pe raft si ma asteapta cuminte. fara pic de gelozie, caci stie ca dulceata-i violeta o iubesc de fapt. Azi din prea multa graba si minute prea putine am luat o alta sticla. Pleaca, nu ma recunosc si tu cauti pe altcineva. Imi iau fularul in maini si imi inec fata in el. C'est moi...
Mousse presarat cu ciocolata alba - amintiri din noptile, aproape diminetile de ora 4, cand ma sprijineam de blatul de la bucatarie, manjita toata de ciocolata si fericita, o fericire ce porneste de pe varful limbii pentru a se prelinge pe calea necunoscuta care ma face sa zambesc. Necunoscuta pentru mine, altii probabil ar putea sa mi-o explice sub un minut si inca ar mai avea timp sa ridice o spranceana la naivitatea mea. Lasati-mi naivitatea intacta, sunt un copil care iubeste ciocolata si misterul, prefer necunoscut decat cifre.
Cearta aditionala.
Cearta.
Entuziasm.
Un corset alb cu fire negre ce luceste in lumina neoanelor ma vechi decat el, neoane care au vazut atatea corsete incat deja lumina cade fada, seaca si dezgustata.
Scena.
Toate sambetele ultimelor patru luni mi s-au parut un chin din clipa in care deschid ochii. Am o singura dorinta de prin noiembrie: sa dorm, atat doar, o ora in plus. Asta pana la aproximativ ora 9:30 a fiecarei sambete, cand din cafea a mai ramas doar caloria si ma uit la sala de pe scena, din fata pianului negru de pe care se uita dezolata in jur o dansatoare de cabaret. Am un zambet care mi-a depasit cu multi centimetri urechile. Da, merita. Taci din gura ca merita.

E sambata. Vino inapoi intr-un sfert de ora sa ma trezesti.

Imi savurez tigara si ma joc cu fumul aromat chinuindu-ma sa fac cercuri si izgoning ghinionul care m-a urmarit toata seara. Ghinion? Neah. Sadism. Soarta e sadica. In fine, as minti. Nu fumez. Imi pare rau.

Un bounty totusi?Incredibil. Nici bounty nu vreau. Hai totusi, e bounty. Revin la normal in sfarsit. Multumesc.

1 comentarii:

5:45AM spunea...

Faina asta.

Trimiteți un comentariu