A fost ce a fost, si punct.

Sa jucam biliard cu sarutari. Eu la un capat al mesei, tu la altul. Stam ascunsi si doar ochii ni se vad. Si parul, ah da, dar totusi, ochii, ai tai albastri, ai mei verzi. Si asteptam. Sa sparg eu, sa spargi tu. Gadilam cu genele haosul si asteptam sa urle. Ale tale lungi, ale mele mov. Clipim accelerat, uitam de ochi si dam din pleoape pana la extaz. Ametim si ne lungim pe jos. Ma iei de mana si imi zici "dar totusi... esti departe iar...".

Sa jucam biliard cu sarutari. Eu la un capat al mesei, tu pe-o latura. Te uiti la geamuri, doar la ele, sunt geloasa. Ma uit la tine insistent, poate poate te destepti. Dar tu nu, geamuri si atat. Sunt trei, ele, eu una. Ma duc sa vad ce te-a atras. Afara-i noapte, asa stiam, si totusi cea din mijloc... lumina! O fi lampa, oi fi eu, om fi noi, m-o fi imbatat tutunul tau... Si imi apropiu ochiul de ea geloasa, ce lumina, ce ceata, vreau afara, vreau sa vad si sa sfasii cu unghiile ce te-a hipnotizat. Era o ceata verde ce se-ndesea cand m-apropiam. Am dat cu ochiul de al meu si l-am spart... ce bine! In lumea asta mica, m-as sinucide doar de gelozie....

Sa jucam biliard cu sarutari. Eu la un capat al mesei, tu langa mine. Sufli usor peste mana mea. Sa ma bruiezi, sa ma distragi, sa ma pierd in guma ta de capsuni... Am mai ramas doar noi, doua opturi ce se bat pe gura opusa, ce se sufoca in tutun si vanilina. Cu manta, simplu, fault, reguli, pe toate le-am sufocat. Am dat foc cuvantului alb, fara numar, fad, cu care te tot loveam timid si-mi raspundeai. Doua opturi, atat. Negre ca si noi, ca si intunericul din jur. Bezna. Te aud zambind, schitand mut cu limba "ai castigat". Dupa atatea jocuri, iti zambesc din nou: "Egal". Ce-a fost apoi, demult uitat...