Dar tie?

Am intors sticlele in jos. Otetul s-a varsat. Uleiul a inceput sa alunece lenes de-a lungul peretilor si somnoros sa picure pe blat. Acetona s-a razbunat- mi-a decolorat cu nonsalanta manuta galbena de catifea pe care sed duminica cu o pipa in mana si privirea-n tavan. Parfumul si-a pierdut capacul, biluta aurie in care se-agita marea de cirese si ghimbir. Doar mierea n-a patit nimic- zaharisita cum era, mi-a ras in fata. Am rupt filele si le-am reasamblat. Ce, doar cromozomii au dreptul sa se-nvarta si sa se ciupeasca, pana ce nu mai stie nimeni ce a fost si ce va fi? Diploma, acum lucrare, una de tehnologie- ce vremuri, ce injuraturi, ce mici eram pe-atunci... Matematica si fizica le-am aruncat direct la cos- prea m-au enervat, si ele si pseudoDEXurile de mii si mii de pagini de algoritmi si integrale, patrate dubioase si delte. Scrisoarea am lasat-o, mi-a fost mila! Saracuta n-are nicio vina, expeditorul n-o stiut ca donsoara-i logodita...

Creioanele, pastelurile, grafitul si carbunii, i-am tocit pe toti. Peretii dau sa cada de atatea pagini foileton, podeaua a crapat sub personajele hilare, dezaxate, geamul s-a spart- m-am sprijinit prea tare cand sa-l scrijelesc si a cedat. Unul singur a ramas, neghiobul- un pastel oranj, s-a suit pe lampa imi rade din penaj.

Dar tie ce sa-ti fac? Sa te sufoc su sarutari, sa te innec in parfum, sa te strivesc sub casmire si safire? Sa-ti dau o palma, s-arunc cu cartea in care m-ai inselat- cu o bruneta, ca era frumoasa, nu neg, dar vorbitul maica strica multe, sa intep cu cornete de hartie copilul furios din tine?

Ma uit la tine si tac. Ce-oi vrea, numai tu stii. De mult timp ma tot chinui sa te inteleg si parca si mai mult ma pierd. Te las, iti zic adio! Ne vedem in cercul al optulea, undeva intre bolgia intai s-a doua caci amandoi suradem in pacat.