joi, februarie 26, 2009

Suflare

Muzele sunt cea mai dulce cauza a autismului. Apar subit, mereu altele, contagioase chiar deloc, infatuate si nepasatoare, frumoase nu, divine. Le schitez cate o lume care graviteaza in jurul lor, in care aer le e parfumul, soare buclele si stele genele. In fond, tot ce fac e sa-mi pictez masca mortuara, caci ma ingrop in graiul si suflarea lor pana ma lovesc de singurul pilon al realitatii inca in picioare: frica. Asa ca le las cuvinte scrijelite pe hartie in loc de vorbe si astept, poate le citesc si-si dau seama de nebunia care creste in mine. E nedreapta viata, caci exista atatea perechi de ochi care mi s-ar oferi pe-un piedestal sa le inchin cuvinte fara sens, pline de patos. Eu le aleg mereu pe cele care nici nu banuiesc, poate carora nici nu le pasa de sperantele mele copilaresti. Caci muzele la toate raman reci, nu vad cand adevarul le e scris in fata.

5 comentarii:

Amelie spunea...

alegem nepasarea pt ca vrem sa cucerim;ceea ce avem deja nu va prezenta niciodata atat interes cat ceea ce nu avem.Necunoscutul va fi mereu mai atragator si ignoranta mai seducatoare.

Anonim spunea...

saruta muza! joaca-te cu ea!s-ar putea sa-ti dai seama ca-ti vei dori in curand alta muza..mai receptiva,mai rafinata,mai sufletista...

Shalimar spunea...

asta ar insemna sa-i spulber tot misterul. Tentant, chiar foarte, uneori ma las prada, dar niciodata nu simt nevoia sa schimb muza. Muza isi alege artistul, prea rar invers.

Anonim spunea...

Gresit.artistul isi alege muza...sau cel putin asa reiese din ce ai scris tu..:)adica...artistul e tentat sa sarute muza..nu muza artistul...ma insel?

Shalimar spunea...

Muza ii rasare artistului in cale si nu ii cere atentie, ci il captiveaza, deseori chiar fara a-si dea seama. Placerea de a oferi cuvinte unei fiinte ce ramane uneori anonima, alteori nu...


Muza
Ridică-te, poete! Ia-ţi lira şi suspină.

Poetul
Dar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină.

Muza
Ridică-te, poete şi cântă când îţi spun!

Poetul
N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!...
Ca fata când e prinsă în jbuciumări secrete,
Mă-ntorc şi stau o clipă cu faţa la părete,
Apoi pe partea dreaptă din nou şi iar tresar...
[...]

Poetul
O, da, tu eşti abstractă... Dar eu, sărman poet,
De câte ori nu blestem că sunt aşa concret!
De-aş fi şi eu ca tine un mit, un artificiu,
Aş ignora desigur acest infam supliciu.
M-aş regăsi cu tine în propriul meu mediu,
Aş crede că din viaţă mă aflu în concediu...

Muza
O, mai încet!

Poetul
Răspunde, platonică amantă,
De ce mi-ai pus în mînă o pană diletantă?

Muza
Să-mbraci în haină nouă simţirea ta bogată,
În versurile tale o inimă să bată
Şi lacrimi, din obscura durerii adâncime,
Ca nişte diamante să strălucească-n rime.
Cultivă stilul simplu şi epitetul rar,
Apoi, uimit tu însuţi, trimite la tipar
O carte amuzantă şi plină, ca un stup,
De cugetări subtile...

Poetul
Pardon că te-ntrerup,
Dar simt că iar mă-nţeapă...

Muza
În forma ideală,
Impersonal arată-ţi durerea personală
Şi-n sfera artei pure, uitându-te pe tine...

Poetul
Vrei să-mi expun amorul şi inima-n vitrine?
Să pângăresc în lume secretul meu tezaur,
Să-mi trâmbiţez iubirea în trâmbiţe de aur?
Şi când în juru-mi creşte o larmă ne-ntreruptă
De glasuri de durere şi strigăte de luptă, -
Eu să rămân deoparte, cu ochii cătră stele,
În turnul de ivoriu al visurilor mele?...
Mai bine piară-n germen imaculatul tom!

Muza
Dar nu uita, poete, că eşti poet.

Poetul
Sunt om.

Muza
Pardon! Te rog, dă-mi voie...

Poetul
Polemică deşartă:
Eu simt că iar mă-nţeapă !

Muza
Vreau artă pentru artă.

George Toparceanu- Noapte de august

Trimiteți un comentariu