luni, februarie 23, 2009

Printre limite si logaritmi....

Elevul sagunist la tabla, usor de recunoscut.

Simptomul nr 1:Respiratie sacadata, il ia ameteala cand se termina dictarea exercitiului din Ganga si isi da seama ca habar nu are de unde sa inceapa. Panica, doiul e acum un pericol iminent, elevul incearca sa isi aminteasca macar formula deltei sau sin 0. Confuzie totala, isi da seama ca oricum nu mai are ce sa faca si incepe procesul de autolinistire din care cei avand darul telepatiei descifreaza cu claritate "inspira, expira, inspira, expira". Desigur, exista si varianta de elev adept al mottoului "nu ma chinui, ca tot degeaba" care isi accepta semnul cu demnitate si, in general, e mai sanatos psihic la sfarsitul clasei a doisprezecea.

Simptomul nr 2: Elevul stia formula, dar neuronii inca dorm, e luni dimineata, devreme, mult prea devreme pentru ca ceva in universul asta sa functioneze in favoarea lui. Din fericire la tabla e doar unul, in banci 28. Privirea porneste intr-o goana pentru supravietuire, pupilele fug spre prima banca implorand clementa. Elevele silitoare soptesc, profesorul se face ca nu aude nimic, cel de la tabla e prea surd sa auda bine.

Simptomul nr 3: schimbare comportamentala. Rebelii clasei care acum cinci minute il injurau pe Ganga si ii urau un al doilea deces sunt acum oameni seriosi, cu cearcane de nesomn din cauza vreunei limite prea sexy, cu o voce inecata si subtire inganand pudic cate un pupincurism.

E liniste, doar atat ii mai face fata mai-marelui Draghici, zeul matematicii, al ironiei si al bancurilor cu ras automat. Uneori mai tipa, rar insa. In fond, cu totii suntem nevinovati, in fata matematicii ne scoatem respectuos palaria, zicem buna ziua, ii sarutam limita si facem cale intoarsa. Prosti, dar multi. Q.E.D.

5 comentarii:

Amelie spunea...

prea surd sa auda bine?sau prea enervat de ele sa le ia in seama? desi la nevoie..:-"

Shalimar spunea...

colegu de clasa la nevoie si la nervi se cunoaste:-"

Tudor spunea...

Foarte bine spus, imi aduc perfect aminte. Dar eu mai imi aduc aminte de cateva lucuri specifice orei de mate, si anume:
1) cat de incordata era lumea cand cel de la tabla termina de scris, si Draghici cauta pe foile lui urmatoarea vicitma.LINISTE DEPLINA!!!
2) Dupa ce si-a ales victima, usurarea celor din jur
3)Faptul ca dupa ce ti-au auzit numele, din cauza emotiilor, nu iti aduci aminte drumul pana la tabla, te trezesti pur si simplu acolo, scriind.
4)Daca nu ai luat -, fericirea orgasmica si linistea de dupa. Si senzatia placuta a adrenalinei care incet incet dispare din sange.

Doamne ce tineri eram!! Si cat de bine era!

Wolfy spunea...

frumos :)) ... daca ai 3 simptome, de ce nu si un antidot :p ...

Shalimar spunea...

antidot ar fi unul: transferul la o clasa de uman, multi vor asta cand vin in contact cu matematica bruta, putin o fac si majoritatea se imunizeaza pana la sfarsitul liceului. Tot raul spre bine?

Trimiteți un comentariu