Toate
Cuvintele mele sunt intortochiate
Si s-au imbatat.
Le vezi? Au cazut, s-au sculat.
Au vrut sa alerge si sa joace
Dar betia le-a pravalit incoace.
Eu nu caut frumusete, nu am avut niciodata ce face cu ea. Mi s-au stricat toate cuvintele estetice, buclele din jurul umerilor s-au desfacut si in loc de tocuri incalt pantofi josi si alerg toata ziua prin oras sau ma inchid in casa. Dintre pereti si carti de anatomie nu se astepta nimeni sa ies in lume frumoasa. Eventual obosita, nemachiata si defeminizata. Ceea ce ma incanta enorm. Nu va uitati pe strazi decat dupa estetic, gratios si feminin. Trotuarul e o imensa scena publica, strada o banda rulanta taiata de spectacole umane. Singurele bilete pe care le platim sunt hainele si benzina. Nimeni nu mai merge nud pe strada si prea putini sunt pedestri. Ne imbracam decent si ne urcam in autobuze, pe motociclete sau in fatza unui volan si ne numim oameni. Asta facem toti prin definitie: umblam pe trotuare cu spatele drept si pasul incordat sau privim in jur din ultimul rand al 32-ului sau din spatele unui volan.
Asta faceam toti. Daca problema sunt hainele, masinile si machiajul, atunci ma incui in casa pe o perioada nedeterminata si astept sa mi se altereze toate cuvintele: cele care ma definesc ca femeie, cele care pe hartie sunt lipsite de caligrafie si arata ca ale unui barbat, cele despre inima ca pompa de sange si pompa de irational, dar in special cele despre tine si despre frumos. Vreau sa ies din nou pe trotuar cu toate cuvintele pe care mi le cunosteai stricate si sa ma opresti cu ambele brate, cu o curiozitate adanca si o sete profunda de cuvant. Doar alterandu-mi toate cuvintele vechi pot deveni pentru tine din apa ambrozie.
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
marți, iunie 15, 2010
Sa lasam sa cada cuvintele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu