luni, aprilie 12, 2010

Clarificare. Sau stop joc.

Astazi a venit acasa ca de obicei: obosita de la munca, parul proaspat aranjat si intrebandu-ma daca am mancat ceva. Apoi i-am aratat ce am scris. Da, mama citeste ce scriu si ma sustine. Pana la o postare recenta la care a avut loc urmatoarea conversatie:

"Si eu care eram opt ore pe zi la munca, alergam cu tine la gradinita si apoi acasa. Vai ce imagine mi-ai creat.
Vrei sa sterg?
Nu, nu... dar totusi... vai."

Deci nu, nu a umblat vreodata prin sali intunecate de tango (sau prin alte spatii asemanatoare). Mama mea este o femeie respectabila, casatorita de cand lumea cu tata si habar nu are ce este aceea o mulineta, desi stie ce e caminarul pentru ca a fost cu mine la o lectie de dans. Cand tata lipseste din oras, noi doua impartim un fondue au chocolat, bilete la teatru, povesti din tinerete si ocazional o lectie de dans. Apoi imi amintesc ca mama e casatorita si nu de varsta mea, asa ca incetez sa o conving ca trebuie sa accepte invitatiile la dans si o duc la McDonald's ca sa ii amintesc ca a fost si ea candva copil. Sau cel putin am fost eu pe vremea cand s-a inventat McDonald's.
Mama mea poart o dunga foarte subtire de tus la ochi, tocuri inalte si stie ca nu exista picioare care ar arata mai bine in acei pantofi. Ii fur cerceii, imi ia bratarile. O invat sa foloseasca Google Maps, ma intreaba de ce am luat asa putin la bio. Si totusi are incredere in mine ca o sa invat temeinic candva. Nu are incredere in mine ca ma culc noaptea la ore decente, dar are incredere ca intr-o zi imi va veni mintea la cap.

Mama mea este perfect normala, imaginatia mea e cea cu probleme. Va multumesc de intelegere. Daca aveti nelamuriri, lasati un mesaj dupa semnal.

4 comentarii:

Hyphon spunea...

Cred ca e frumos ca tu ai incredere in mama ta si mai ales ca si ea are incredere in tine. Te intelege, stie ca stai mai mult seara decat ar sta ea, dar si ea a fost varsta ta, si intelega de ce nu vrei. (sau poate stie ca inca nu intelege dar vrea sa inteleage :P )
Imi pare bine ca sunteti impreuna. Sa ai sustinerea asta e un mare blessing din cauza ca poti sa stii ca cineva este in spatele tau si te tine daca cazi (pardon la cacophonie :P). Imi place si ca sentimentul dintre voi merge reciproc - tu o intelegi pe ea (cel putin pana la un punct) si ea te intelege pe tine (ai zice pana la un punct) dar din cauza ca sunteti impreuna si ca intelegeti ca nu stiti totul, raportul vostru va creste din cauza ca din ce in ce mai mult o sa va descoperiti unii pe altii, si poate prin acelasi proces, pe voi insuti.
Comme j'ai dit, c'est beau, votre rapport.

maya spunea...

Imaginatia ta nu e deloc cu probleme... ai descris foarte frumos cum iti imaginezi ca tatal tau ii dicteaza caminarul... O secunda nu mi-am imaginat ca asa se petrecea in realitate... desi ar fi fost la fel de frumos... de ce nu???... Eu am tranformat-o pe mama din casnica cu patru clase in orice a avut nevoie sufletul meu de-a lungul timpului... Te felicit pentru ceea ce scrii, pentru ceea ce simti si ma bucur pentru ca ai avut norocul sa ai parinti minunati care sa te inteleaga si sustina in proiectele si aspiratiile tale.

Shalimar spunea...

@Hyphon and Maya: multumesc mult amandurora si scuze ca raspund atat de greu la comentarii (au fost niste zile mai incarcate si am cam neglijat blogul). Aveti dreptate, am mare noroc cu parintii mei, chiar daca uneori le mai distorsionez imaginea cand scriu. Mama a ramas destul de socata cand i-am aratat postarea cu tango, asa ca am incercat sa ii arat cum o vad in realitate:P. Doua lucruri sunt sigure:
1. mama mi-e mereu alaturi, fie ca e vorba de intratul la facultate sau de perechea de cercei pe care sa o port.
2. daca ar dansa tango, sigur ar fi invitata la dans pe fiecare tanda;))

Hyphon spunea...

Trés bellement dit.

Trimiteți un comentariu